buna mamici..ar fi cam multe de zis,dar ma rezum la atata ca nu ma simt bine in piela mea,ma vad schimbata si sunt diferita de cum eram,nu stiu sami explic de ce...ma simt singura(si sunt singura ,nu am o prietena ,pe nimeni ies singura la plimbare cu papusa mea) si foarte nesigura pe mine.....daca ies cu Ari la plimbare am semzatia ca toata lumea se uita la mine si comenteaza la adresa mea 
stiu.....e aiurea cand sunt mai ok,ma gandesc mai realist si imi dau seama ca gandesc porcari...dar cateodata....nu ma mai intereseaza nimic ,numi gasesc locul,nu mi explic de la ce am comportamentul si gandirea asta,am batut apropouri la sot ca numi place cum ma simt parca o iau razna parca orice lucru ce vreau sa fac mi se pare un mare efort 
el zice ca imi inchipui prea multe lucruri si ca sunt ok,dar eu nu stiu ce sa zic acum sunt super bine ...dar poate ce peste 10 minute simt ca o iau razna ,nu sunt multunita de mine ..vreau sa precizez ca Ari nu simte nimic din starea mea ...adica doamne fereste so neglijez sau asa ceva.........toate astea le am in capul meu ...si nu stiu ce ar trebui sa fac ..noi saptamana viitoare avem intentia so ducem pe Ari la oflalm.la bucuresti,si eu trebuie sa ma duc la ginec...si ma bate gandul samifac programare la un phisolog..oare e nevoie....voi ce credeti ce ma sfatuiti......e depresie sau exagerez eu.........
vreau la pshiholog...?!!!
De agnes - La data de June 21st, 2011
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
Sa stii ca si eu am avut stari de asta, eu cred ca este depresia postnatala de vina, pe ca nu e neaparat sa o ai imediat dupa nastere... eu zic sa vb cu sotul sa te faca sa prinzi din nou incredere in tine... sau un concediu bine meritat doar voi trei sa va rupeti de tot macar un week-end.... nu iti trebuie psiholog, te uiti tu singura in oglinda si iti spui "am un copil minunat, sunt o mama minunata, am pt ce sa lupt!" prietene, te sfatuiesc mai bine fara ele, ca eu am fost foarte dezamagita de ele, mai bine mama, sau sora, sau de ce nu sotul! sotul meu e cel mai bun prieten, intotdeauna cand am ceva pe suflet lui ma destainuiesc.... Multa putere draga mea!
si eu sunt mereu singura,aici in italia nu am nicio prietena.nu am nici copii.pana vine sotul la ora 5 jum de la munca,eu stau singura,singura.simt si eu cateodata ca o iau razna,dar ce sa fac?merg mai departe.acum vara mai ies cu el cand vine de la munca,dar iarna nu ieseam cate o saptamana din casa.e greu,dar trebuie sa facem si sacrificii.eu oricat de singura m-as simti,consider ca sfaturile unui psiholog nu o sa ma ajute sa imi schimb starea,pt ca situatia nu se schimba.gandeste-te ca in curand fetita va fi cea mai buna prietena a ta.ai o fetita minunata cu care iti petrece timpul mereu,nu ai de ce sa te simti singura.
exact asa ma simt eu.cuvant cu cuvant cum ai descris tu.eu nu i-am spus sotului .si eu m-am gandit sa merg la un psiholog dar nu am deocamdata atatia bani.sper sa imi revin ca simt ca o iau razna cateodata!santate iti doresc
Nu sunt doctor ,dar se poate sa fie depresie . Eu sufar de depresie . am facut depresie in sarcina si dupa ce am nascut ,pana acum , mai am putin si fac un an de la nasterea . Starile mele depresive au inceput cu insomnii in sarcina , frica de orice lucru , adica , de cutremur , de masini , aglomeratie etc. Dupa ce am nascut ,eram trista , fara putere .am avut un copil cuminte ,fara colici ,am avut eu colici . dar nu suportam sa vina cineva in vizita , s-au sa puna mana cineva strain pe copil , sa nu-l ia in brate etc. Imi era teama sa ies din casa , ca nu cumva sa pateasca copilul ceva . si acum daca este putin racit intru in panica . La fel ca si tine , tot ce faceam era mare efort .ma simteam obosita , lipsita de putere si curaj . Eu zic sa vorbesti cu medicul de familie , cu cei din familia ta , sa te asculte si sa te inteleaga ,sa te incurajeze sa mergi mai departe . daca situatia este la fel du-te la psiholog ,pentru linistea ta . Poti sa iei supliment de calciu , sau multivitamine . du-te la doctor .
SI EU ZIC CA E DEPRESIA DUPA NASTERE..DACA SIMTI NEVOIA DE CE SA NU MERGI LA PSIHOLOG?CRED CA TI.AR PRINDE BINE..CAND ERAM ADOLESCENTA OBISNUIAM SA PUN PE HARTIE FRAMANTARILE,GANDURILE MELE..LA FEL CA TINE -ERAM INCONJURATA DE PRIETENI,ERA PERIOADA CEA MAI FRUMOASA DIN VIATA DAR MEREU AVEAM O STARE "CIUDATA".SCRIAM ,SCRIAM..MA LINISTEAM APOI ARUNCAM RANDURILE..POTI INCERCA..INCEARCA SA FACI SI O SCHIMBARE PENTRU TINE,SA ITI CUMPERI CEVA NOU,SA ITI SCHIMBI COAFURA,MACHIAJUL..SUNTEM ALATURI DE TINE..
Offf eu am Multe stari dinastea de depresie.... Stiu la ce te referi , eu una am fost Mai mereu o negativista in ceea ce consta eul meu, aaa si apropo de asta si ce a spus Cristina , Pai la mine totul incepe de cand am fost mica si surorile mele aveau mereu comentarii despre mine ca sunt Asa sau asa ( eu fiind cea Mai mica) bunica ma facea urata, si multe altele, toate mi-au ramas tiparite in minte si ma chinui singura de aceste amintiri, deci familia nu e mereu un ajutor, Sotul m-a ajutat mereu cum a putut , Dar e greu.... Dupa nastere a fost ok o perioada apoi a inceput depresia, am fost nevoita chiar sa lucrez Mai putin ca deja eram periculoasa la volan , ma furau gandurile departe, ... Si mie mi-ar placea sa cv cu un psiholog Dar Nu am avut ocazia, Dar as faceo si chiar as vrea poate pe Mai tarziu..... Aaaaaa si sti care e ironia ce tine de surorile mele care aveau mereu comentarii la corpul meu, cu toate ca mi-e greu sa o spun... Acum arat mult Mai bine ca ele,
, Deci cine rade la urma rade Mai bine.... Noi Iti suntem alaturi Asa cum putem daca ai nevoie sa spui Mai pe lung ce te framanta ne face placere sa-ti citim mesajul si sa te alinam in felul nostru , multi pupici si fruntea sus
mamici multumesc pt incurajari
plang..dar zilele astea plansul e la ordinea zilei......multumesc mamici,nu stiu ce sa va zic,se acumuleaza gandurile ,tristetea si e greu,nu mi plang de mila ,dar e greu mai ales ca si sotul e mai mult plecat,are 8 zile de cand e plecat,eram obisnuita cu el cand lucram afara eram foarte mult timp impreuna,mult timp,si acum stam foarte putin ,cand e acasa sunt treburi de rezolvat.....el nu are nici o vina in starea mea,eu nu am pe nimeni adica bunici parinti(toti sunt decedati)am o sora care e pe afara dar nu am cu cine sa vbesc ,ea nu ma intelege,odata am incercat sa vbesc cu ea dar zice ca ar trebui sa ma bucur cum sunt ca multi sunt mai amariti si au mari probleme,ea imi zice ca de pre bine caut probleme....e cu 10 ani mai mare ,e mereu atot stiutoare ,e puternica ..as vrea sa fiu ca ea ......deci rude 0,mai ales ca eu sunt din alt oras,aici nu cunosc pe nimeni,si sincer sunt prea inchisa in mine ,nu socializez mult ma simt sub nivelul tuturor.........la sot am zis ca o iau razna ,el ma stie ca sunt mai sensibila si incearca sama incurajeze dar ..nu iam zis ca acum nu mi place deloc cum ma simt parca din ce in ce mai rau,la lucruri dramatice nu ma gandesc la sinucid.doamne fereste...dar recunosc ca mai am ganduri bizare cum ar fi daca nu as fi ,ar fi mai usor ...dar NU eu nu sunt chiar asa de slaba ,mai ales ca am o jumatate a mea si cel mai important o fetita are a fost foarte dorita.......sper sami revin..incerc sa fiu cat de cat pozitiva dar parca ceva inauntru ma tine ma blocheaza...si numi pot explica starile astea ,si inainte aveam inainte de sarcina cand imi aminteam de mamica mai avem stari de plans dor de ea...dar acum parca se tin lant,sau mai bine zis e o stare continua din care mai am si cateva momente cand sunt in pace cu mine insami...........cred ca o sa ma programez,nu mie rusine,vreu sa fiu ok,dar mai sper cand se intoarce sotul poate imi revin ,incerc sa discut cu el...dar din pacate se termina in plans si nu apuc sa explic toate astea...ca il vad ca o demoralizez si pe el si devine trist 
numai gandul asta ma face sa ma mai abtin sa nu il fsc si pe el sa se simta prost......in fine astazi am facut curat am dat cu spiratorul sters praful etc.de o saptamana nu mam atins de aspir.parca acum sunt mai ok...dar recunosc daca recitesc randurile mele si ale voastre plang ca un copil mic....ce sa fac asta e sunt mai slaba....
Agnes, te inteleg, dar incearca sa te linistesti. Si eu te sfatuiesc sa te programezi la psiholog dak nu mai poti face fata. Si nu-i adevarat k nu ai prietene, ne ai pe noi ....si suntem destul de multeee
Cel mai bine sa mergi la psiholog, ori de cate ori ai nevoie, chiar e indicat in asemenea stari, iti pun pentru ca sora mea s-a imbolnavit din cauza stresului(a lucrat la banca), grijelor. A inceput sa mearga la psiholog dar deja se imbolnavise si cu pancreasul, starile acestea te imbolnavesc si fizic si psihic. Tot avea impreasia ca toata lumea se uita la ea pe strada si o critica cu privirea. Nu este o rusine sa mergi la psiholog este chiar o necesitate. Un sfat pe care i la dat ei psihologul a fost; trebuie mereu sa vorbesti cu cineva, ruda, prietena, strain, oricine, omul trebuie sa-si descarce cuiva ofurile, sa spuna cuiva tot cel doare, altfel te imbolnavesti. Uneori chiar ma gandeam ca acest site este ca un psiholog, multe dintre noi ne spunem ofurile aici si primim multe sfaturi. As avea si eu sa va povestesc sa va cer sfaturi dar la mine sotul mai citeste si el ce scrie pe aici, din pacate lui nu pot sa-i spun tot ce ma doare. Mama si sora sunt cele mai bune prietene ale mele, lor ma descarc.
Incearaca sa te imprieteneti cu vre-o mamica in parc. Nustiu daca ai incredere sa-ti lasi copilul cu sotul, dute si te inscri la un aerobib, la un curs de limbi straine s-au la orice altceva.
te poate ajuta chiar foarte mult.Stii tu,primul pas inspre a rezolva o problema..este recunoasterea ei.
,cum a mai spus o mamica,noi nu mintim si nu tradam....NE AJUTAM RECIPROC!!!!
Tu daca simti ca ceva nu e in regula..de ce sa nu mergi?
Doar la noi in Ro exista o mare "prostie"..aceea de a-i cataloga pe oamenii care merg la psiholog drept nebuni,nu e deloc asa.Si psihologii sunt dr,asa cum sunt si toti ceilalti.Nu te sfii draga mea,inceraca sa vorbesti intai cu sotul tau...vezi cum te simti dupa,dar daca nu da rezultate nu ezita sa vorbesti cu cineva specializat.
Daca nu te simti bine in pielea ta,din pct de vedere fizic,mergi la un salon si fa-ti o schimbare totala,cere-le sa faca in asa fel incat sa privesti in oglinda si sa-ti placa.Nici nu stii cat poate ajuta un simplu tuns....
La mine chiar a mers faza cu salonul...ma simteam exact ca tine;Noi avem casa la tara,acolo nu am pe nimeni apropiat de varsta mea cu care sa pot discuta,toti au conceptii invechite....ma simteam absoluttttt singura,singura care ma alina era mama.Am pus mana pe tel,mi-am facut o programare si am stat cateva ore bune la salon,m-am relaxat complet...si m-am simtit mult mai frumoasa si mai increzatoare dupa.
E clar ca in situatiile astea e ceva la nivel psihic....insa o schimbare fizica poate ajuta enorm.Poti sa mergi si la masaj,terapie cu arome...sunt multe feluri de a te relaxa.Incearca mici chestii care sa te faca sa te simti bine...,inchide ochii,respira adanca..si uite-te la soare pt cateva minute..intinsa .
Sa stii ca si lipsa sotului isi spune cuvantul....
Prietene ne ai pe noi
mULTA SANATATE DRAGUTZA....si nu inceta sa fii pozitiva,alunga gandurile negre...
Te imbratisam si ai grija de tine
eu cred ca daca iti acorzi un pic de atentie pt tine..de exemplu un coafor, o vopsire a parului, o schimbare de look poftim sau cumparaturi pt tine, ceva nou, o schimbare pt tine personala te va face sa te simti mult mai bine!!!! eu cred ca sunt perioade din astea care sunt f normale ..la un moment dat avem nevoie sa ne acordam si noua o atentie placuta!!
nu cred ca este depresie post-natala..firea ta este mai slaba ..mai firava sa zic..dar sa sti ca oricat de puternic ai fi nu poti mereu sa o ti asa..clacam cu totii dar important e sa fim realisti si sa trecem cu brio peste faze d-astea!! eu as merge la psiholog daca as fi in locul tau..si in orice alta situatie.....eu mereu am fost o pers multumita de mine..nu m.am desconsiderat niciodata pana de curand..aveam motiv dar l-am reglat si mi-am facut niste mici mofturi care inainte le faceam mereu ca altceva nu aveam ce face...m-am simtit super apoi!!!! eu am vb cu sotul..nu ma simteam bine in pielea mea pt ca ma ingrasesm mult in sarcina....el m-a ajutat 
extrem de mult apoi eu am luat masuri si m-am "alintat" ca pe "vremuri" pt ca am un bebe care ma face fericita si pt el trebuie sa fiu bine si sa fiu o mamica cum merita el 
gandeste pozitiv....suntem alaturi de tine sa stii..neconditionat!! 
o sincer parca mai descris pe mine in situatia ta eram si eu cind ies cu fata in oras ies singura ca sotui nu vrea sau nu poate parca toata lumea se uita si conenteaza sau asa mi-se pare mie nu am pe nimeni nu am prietene sotului ii spun dar nu ii poti spune chiar tot ce te framinta asa ca mai bine tin in mine stiu ca nu e bine mam ales si cu o gastrita pe sistem nervos sa stii ca este bine sa te descatci la cineva eu observ dupa ce vorbesc cu cumnatu (sotu lu sora sotului )au stat la noi 3 ani in casa si neam inteles destul de bine si acum asa ca lui ii zic ce ma deranjeaza si de la soacra el e singuru care e de aceiasi parere si ea este (cumnata )la acelasi numitor dar o spune ia nu eu
te inteleg perfect si eu sunt in situatia ta ma vad schimbata nimic nu-mi convine sunt irascibila ma simt trista sunt departe de ai mei sotul am impresia ca nu ma ntelege m-am inchis in mine si parca nu ma recunosc .cu siguranta poti sa mergi la psiholog poate iti va trece.
altfel cum se explica faptul ca marea majoritate a mamicilor o au,inclusiv eu??/? acum cateva zile plangeam cu vorbe,zici ca jeleam,ma sinteam fff singura.....sunt tot timpul ca bagata in priza,sunt mereu atenta sa nu se intample ceva cu copiii mei si astfel stau intr-o tensiune continua....am impresia ca fac prea putin pt ei....cu toate ca toata lumea din jur mi-a zis ca fac chiar prea multe,ca sunt mult prea protectoare cateodata.....trebuie sa incercam sa ne incurajam reciproc si totul va fii bine....avem nevoie de 1 ora pe zi de relax,mie mi-a zis si sotul sa merg sa ma plimb o ora,la cumparaturi,chiar daca ma duk sa fac piata,sa cumpar un kg de cartofi....dar sa ies din casa sa mai uit de toate grijile astea cotidiene.......multa putere mamici,trecem peste toate,iar roadele muncii noastre se vor vedea mai tarziu si atunci ne vom aminti cu drag si cu zambetul pe buze de timpurile astea
chiar daca nu ne cunoastem eu cred ca deja te simti mai bine stiind ca atatea amice de pe forum te-au ascultat si chiar se regasesc in starile tale, doar ca nu au avut ocazia sa le descrie..e normal sa treci prin asemenea sentimente pentru ca esti singura si nici nu poti sa mergi pe strada sa te imprietenesti cu primul necunoscut doar pt a avea cu cine vorbi..cat despre soti..ei saracii muncesc si la un moment dat tind sa creada ca daca aduc banii in casa nu mai este nevoie de alte interventii din partea lor, cum ar fi sa ridice moralul sotiilor si acum nu ca vreau sa le iau apararea dar barbatii sunt facuti in mod divers si nu pot intelege felul nostru si asta nu pt ca nu vor..cum ai spus si tu se intristeaza ca nu stiu cum sa ne ajute..asa ca trebuie sa te incurajezi singura, ai grija de fetita ta si ai sa vezi ca atunci cand va creste va merge la gradi , vei gasi prietene, poate iti vei gasi un loc de munca, lucrurile se vor schimba si nu uita sa te rogi la Dumnezeu sa te intareasca pentru ca uneori golul pe care- l simtim poate fi umplut doar de El, o imbratisare si nu esti singura..si noi mamele care suntem singure te intelegem..
Te inteleg perfect! Asa ma simt si eu..poate chiar mai rau..uneori am impresia ca sunt nebuna...arunc lucruri..lovesc, trantesc izbesc...si eu vreau la psiholog
( de ceva timp incoace am inceput sa ma cert cu toti din jurul meu..nu mai am rabdare deloc...am impresia ca pierd controlul uneori...Eu am ramas cu toate astea dupa depresia post-alaptare...au trecut 2 luni jumatate de atunci...
am incercat sa vb cu mama si sotul meu despre asta..dar fara rezultat..nu ma cred efectiv...pun pe seama oboselii si a iriscitabilitati....Singura schimbare e ca sotul meu a inceput sa foloseasca termeni gen: nebuna sau bolnava..
sa stiti ca deja ma simt mai bine si da datorita cuvintelor voastre ,poate e ciudat dar un pic parca stau mai bine cu moralul ,si un pic mam linistit vazand ca nu numai eu am stari de astea ciudate,dar in orice caz daca vad ca nu trec,o sa ma duc la P.eu ma ingrozesc la gandul ca ar putea agrava sau asa ceva ,mai bine incerc sa previn....si da sunt constienta de starile mele ca nu sunt ok,dar repet daca simt ca trece limita nu o sa ezit cu metrsul la doct.
....
allyna imi pare rau ca te simti asa,te inteleg,in schimb eu nu trantesc sau lovesc eu,ma inchid in mine si plang sau pur si simplu nu fac nimic numai gandesc negativitati...eu zic sa incerci sa vbest cu sotul,sa inteleaga si in nici un caz sa nu TE FACA NEBUNA!!!!!bolnava???cu cuvintele astea iti face mult mai rau.
eu nu stiu ce sati zic citeste cuvintele scrise de mamici si cred ca o sa te faca se te simti mai bine,la mine a ajutat un pic,parca mau dat un pic de energie,daca e nevoie descarcate scrie si tu cum te simti ce te deranjeaza,ca noi,aici nimeni nu te critica gasesti intelegere,si te usurezi asa a fost in cazul meu ...stiu de multe ori cuvintele sunt de prisos dar la mine un pic a ajutat......ta imbratisezi
MAMICI VA MULTUMESC
Si eu trec si am mai trecut prin aceasta stare am sa incersc sa fiu cat mai directa,cu toate ca mi-as dori sa fac un roman intreg aici.Sunt in germania de aproape 1 an jum impreuna cu sotul meu si baietelul meu de 2 ani si 10 luni,sotul lucreaza numai noaptea eu lucrez program redus 50 ore pe luna relaxare buna dispozitie nu aveam la locul de munca cu toate ca-mi doream sa rad sa fac glume cu colegele ceea ce am si facut dar intre timp mi-am dat seama ca acolo este o adunatura de oameni doar pentru bani si multa lume rea invidioasa.Am trecut si peste asta cu ajutorul sotului meu care m-a inteles si sprijinit mereu,intre timp a venit si sora mea aici dar ea este total diferita de mine ca sa zic asa mai PENSIONARA in gandire chiar daca este cu 2 ani mai mare ca mine,si am incetat sa ma destanui la ea deoarece nu sant multumita de sfaturile ei si indrumarile ei.La fel mergeam pe strada cu baietelul zilnic faceam acelasi lucru copil curatenie mancare atentie maxima pentru copil pana mai curand cand mi-am dat seama ca o iau razna de tot aici.Prieteni nu-ti poti face pur si simplu nu poti avea incredere dar cunostinte da,incearca sa socializezi te vei simti mult mai bine,eu mi-am facut si programare la coafor mi-am luat si baietelul cu mine a fost tare cuminte mi-am schimbat coafura ma simt super inainte de culcare bea un paharel vin sau o bere cand doresti tu te va relaxa enorm.In concluzie incearca sa aduci ceva nou in viata ta sa faci ceva ce nu ai facut pana acum nu te astepta sa fi ajutata tu singura trebuie sa te ajuti sa fi tare sa treci peste ,da fetita la gradi la program scurt eu asa am facut si acele 3-sau 4 ore cat este la gradi sa fi doar tu cu tine,te va ajuta enorm.Gandeste-te ca esti fata implinita ai o familie frumoasa un sot care te iubeste o fetita care are nevoie de tine iar tu trebuie sa fi cea care aduce liniste in casa.Apropo zilele astea am luat ceva retete de pe net si le-am facut pentru sot si baietel cu mult drag.Iti doresc multa putere si capul sus esti o femeie implinita cum poate multe si-ar dori.Salutari de departe
am vazut mai tarziu acest topic..... din experienta mea ...nu cred ca este vorba despre depresie ci mai degraba anxietate...... anxietatea este o teama fara obiect.....
sunt o persoana anxioasa... si stiu cum e, am sa iti povestesc din experienta mea, poate te regasest.... am avut in aceasta iarna o perioada de 3 SAPTAMANI cand nu am iesit din casa, sub nici o forma..... sotul a fost liber ...o duce si o lua pe ralu de la gradinita, facea piata...iar eu nu am iesit nici macar in usa...... imi e forte greu sa ies si sa ma descurc de una singura...desi acum sunt nevoita ptr ca sunt singura.... atunci cand ies, sunt convinsa ca ceva e in neregula cu mine...si ca ceilanti se holbeaza si chiar vorbesc despre mine... imi e greu sa imi fac cunostinte noi si chiar sa socializez... intr-o discutie avuta de mai multe persoane , desi sunt de fata si as avea ceva important de adaugat...sau de zis...nu intervin...stau pe banca de rezerva..... orice ai face te simti inferioara fata de ceilanti necunoscuti.....
la mine anxietatea s-a dezvoltat si a adus la pachet si atacuri de panica...atunci cand ma simt amenintata.... spre exemplu cand chiar e nevoie sa spun ceeva carestiu ca nu va fi pe placul celorlanti....atunci simt cum imi bate inima din varful degetelor pana in tample, ma ia un val de caldura , transpir..... si am impresia ca ma detasez de corp si ma uit cum imi ies vorbele acelea din gura fara sa pot interveni.....
de obicei persoanele anxioase isi afecteaza involuntar familia, tinzand mult spre izolare...eu ieri am vrut sa merg la plaja si nu am ajuns.........de fapt stau la 3 km de mare si nu am facut plaja de............2 ani....
eu ma tratez si inca nu sunt vindecata.....
incerc sa lupt cu anxitatea si fac o terapie de acasa cu un psiholog numita ,,sandplay,,
acum astept sa iasa psihologul meu din concediu sa pot incepe scoala de soferi......( masina cea mai mare teama a mea , dar trebuie sa infrang aceasta teama) am platit prima taxa si gasesc motive sa nu o incep........
uite aici un test de anxietate
Cititi cu atentie afirmatiile de mai jos si alegeti-le pe acelea care sunt adevarate in cazul vostru. Mai mult de sase afirmatii adevarate arata ca aveti trasaturile unei personalitati anxioase.
1. Adesea nu pot dormi din cauza grijilor.
2. Riscul de a pierde un tren ma ingrijoreaza teribil.
3. Mi se reproseaza adesea ca imi fac prea multe griji din orice.
4. Intotdeauna ma achit de obligatii (facturi, impozite, chitante) cat pot de repede.
5. Cand se intampla ca o persoana pe care o astept sa intarzie nu pot sa nu ma gandesc la un accident.
6. Am tendinta de a verifica de doua ori mersul trenurilor, rezervarile si intalnirile.
7. Adesea imi dau seama prea tarziu ca mi-am facut prea multe griji pentru un lucru fara insemnatate.
8. Cateodata, in timpul zilei simt nevoia sa iau un tranchilizant.
9. Cand sunt luat prin surprindere am palpitatii.
10. Uneori ma simt tensionat fara sa stiu de ce.
Angy,cum ii spuneam si lui Nico sunt intarziata rauuu..acum am vazut si eu subiectul tau..mami,capul sus..sunt multe metode de a indeparta depresia..cum spuneau si fetele iesi putin si relaxeazate singurica.du-te la un Spa.un coafor..si atunci cand te vei uita in oglinda ai sa vezi schimbarea...sa-ti intre bine in cap:Nu esti nebuna!!!!esti o mamica minunata si o sotie devotata..Nu uita:noi suntem aici si te vom ajuta,asculta oricand simti nevoia..un pupic dulce de la Raul..si pt printesa ta mai multi..
DRAGA MEA , DACA TU SUFERI DE DEPRESIE NU PSIHOLOGUL TE POATE AJUTA . SOTUL MEU SUFERA DE DEPRESIE SI FACE TRATAMENT DE UN AN . PENTRU ANXIETATE , DEPRESIE SE MERGE LA PSIHIATRU , SA NU MA INTELEGI GRESIT , DAR ACOLO TE POATE AJUTA CU ADEVARAT . EU AM MERS CU SOTU LA FIECARE VIZITA , LA PSIHIATRU , IAR DOCTORUL A ZIS CA CEL MAI SENSIBIL ORGAN DI CORP ESTE CREIERUL ADICA ESTE CEL MAI USOR DE IMBOLNAVIT . GRIJILE , TRISTETEA SI IN SPECIAL UN TRECUT MAI " FURTUNOS " LUCRURI CARE TE-AU FACUT SA SUFERI SI PE CARE NU TI LE POTI SCOATE DI MINTE TE FAC SA AJUNGI IN STAREA ASTA . NU E DE CONSIDERAT NEBUN UN OM CARE SUFERA SI TREBUIE SA MEARGA LA PSIHIATRU , ACOLO TE VINDECA DE STARILE DE TRISTETE , FRICA DE A IESI DIN CASA . SOTUL MEU ERA INTR-O DEPRESIE DESTUL DE AVANSATA DAR DUPA 15 ZILE DE LA TRATAMENT ERA DEJA ALT OM , ZAMBEA , VENEA CU MINE LA CUMPARATURI ( INAINTE NU AVEA CHEF DE NIMENI SI NIMIC ) SI SIGUR PE EL .... PSIHOLOGUL ITI IA BANII DEGEABA ( DACA E DEPRESIE ) . PESTE CATEVA ZILE MERGEM IAR LA CONTROL SI V-A RENUNTA DEFINITIV LA TRATAMENT SI E PERFECT VINDECAT , AR FI RENUNTAT DEJA DAR LA MEDICAMENTELE ACELEA TREBUIE SA RENUNTI TREPTAT SI IN TIMP ALTFEL V-A FI MAI RAU DECAT INAINTE .... SCUZATI-MA CA M-AM LUNGIT ASA DE MULT
...NU AM PUTERE SI VOINTA SA SCRIU
,.................VA MULTUMESC PT,TOATE SFATURILE,E GREU ...SUNT NERVOASA SUPARATA PE MINE INSUMI CA VAD CA IMI FAC SI SOTUL AGITAT FAC RAU SI LUI IN LOC SAL INCURAJEZ LA MUNCA CAE PLECAT SI E GREU SI LA EL,MAI RAU IL FAC SA SE SIMTA...ADEVARUL E CA NU MA INTELEG DELOC,NU INTELEG PARCA NU STIU CUM SA DESCRIU AM O STARE DE NELINISTE,NU MA FACE MULTUMITA NIMIC,ADICA NU MA INTARASEAZA NIMIC,UNICUL LUCRU E FETITA MEA DACA MA UIT LA EA IMI SPUN CE TREBUIE SA MA ADUN,CA ASA IMI STRIC RELATIA CU SOTUL ,SI EU NU VREAU IN NICI UN CAZ SA CREASCA INTRU MEDIU DE CEARTA SAU NESIGURANTA.......CREDEAM CA SUNT BINE..DAR ..NUN STIU CAND O SAMI REVIN........MA CONSIDAR PENIBILA NEMULTUMITA CA AM TOT CE MIAM DORIT ODATA(IN AFARA CA SOTUL E MULT PLECAT....