scrisoare pentru tata

imaginea utilizatorului pitika20

nu ti-am scris niciodata si ma simt putin stangace.dei a trecut atata timp nu ma pot obisnuii ca nu mai esti inca nu pot concepe lucrul asta.am fost suparata am plans am spus lucruri pe care nu le cred dar sper ca nu te vei supara pe mine.am spus ca nu mai cred in dumnezeu pt ca mi te-a luat cand avem cea mai mare nevoie de tine,am nevoie de sfaturile tale acum cand viate mea e in cumpana.cand nu stiu pe ce drum sa apuc.nu imi place sa vb de tine la timpul trecut.sunt invidioasa pe toti cei care au tata si nu ii pretuiesc.poate nici eu nu am stiu sa-ti spun te iubecs cand trebuia dar te-am iubit.as vrea sa ma certi ca am gresit sau sa-mi spui vb ta sa tac ca sa fie bine dar oare cum mai pot face asta?cum sa pot ierta persoanele care la inmormantarea ta radeau cu gura pana la urechi cand noi eram sfasiate de durere?spunemi tu cum ca eu nu pot si lucreu asta imi afecteaza casnicia.am nevoie sa plang pe umarul tau caci pe mama nu o mai pot supara.am atata nevoie de tine si tu mu mai esti.ieri s-au facut 4 luni de cand nu te-am mai vazut de cand nu ti-am mai auzit vocea de cand...spunemi cum sa fac sa treaca.poate ma repet dar ochii imi sunt scaldati in lacrimi si mana scrie sg.ma duc la casa ta si astept sa iesi in poarta sa ma intampini sa fumam o tigara sa iti mai povestesc viata mea dar tu nu vii.casa imi pare goala rece fara tine am gresit mult si acum imi dau seama.Uneori stau si imi imaginez ca vorbesc cu tine...si iti spun ce am pe suflet, si blestem ziua in care ne-ai parasit...si plang...si imi cer iertare pentru ceea ce am spus.Ochii tai verzi, ce frumosi erau....desi incercai tu sa pari dur si serios...crede-ma ca nu-ti prea iesea...te dadeau de gol ochii...ochii in care vedeam ca noi familia ta suntem tot ca ei mai bun pe lume.spunemi tati cum sa fac sa ies din situatia asta?cum sa-mi salvez casnicia daca eu nu pot ierta.de ce nu mi-ai spus ca oameni sunt rai si nu pot intelege durerea altora nu au respect pt ceva ce pt alti e sfant.au fost zile cand mi-am dorit sa mor dar ma-am uitat la copilul meu si el imi da forta sa merg mai departe.pt el mai sunt in aceasta sarada imi e firica ca mi-l vor lua daca plec.nu stiu d ce gandesc asa ,stiu ca ma iubeste stiu ca sunt viata lui si arf ace orce pt noi dar eu mna-am inchis in mine si nu mai pot discuta cu el si cu cat trece timpul e mai rau.de ce m-a afectat atat de mult moarte ta?alte persoane dupa un timp isi continua viata dar eu de ce nu pot? stiu ca nu imi mai poti raspunde dar totusi eu vio astepta.

Adaugat in:  
imaginea utilizatorului geana24

Crying Crying Crying Crying Sad Sad Sad Sad Sad

imaginea utilizatorului Irinairu

Buna ! imi pare rau pentru tine , D-zeu sa-l ierte ! .in primul rand vreau sa-ti spun ca si eu am pierdut-o pe mama in urma cu doua luni , imi este dor de ea , este putin spus . ce-l mai dureros pentru mine a fost sa fiu cu ea in clipa mortii si sa-si ia adio de la mine . nu am sa uit niciodata curajul ei , fara frica ,m-a incurajat , cuvintele ei ... Poate ca, daca nu eram acolo nu stiu cum depaseam situatia . Aveam doar 3 zile de cand il intarcasem pe Matei si hormonii isi face-au de cap , eram sensibiba fizic si psihic , am slabit brusc . dar acum ma simt mai bine , nu este zi sa nu ma gandesc la ea , la ochii ei verzi ,o simt aproape . Cel mai dureros este sa-ti vezi parintii cum se duc .A fost o perioada grea pentru familia noastra inca de cand aveam 12 ani , fratele nostru a murit de leucemie ,la varsta de 19 ani . De atunci mama a facut tensiune , si timp de 15 ani a facut de doua ori semi pareza .Doctorul i-a spus ca, daca face a treia oara moare . s-a luptat cu boala de la 50 de ani .Este foarte dureros . Multi imi spun sa merg mai departe pentru ca am familie , sa fiu tare si pregatita de orice ,pentru ca viata este plina de neprevazut . La fel iti urez si tie !

imaginea utilizatorului andreeutza

eu sunt una din persoanele care nu isi pretuiesc tatal..sau poate cuvantul acesta e prea aspru..sunt una din persoanele care nu arata ..dar in adancul sufletului meu il iubesc enorm de mult..este viata mea!bun rau cum e ..este tatal meu orice ar fi.dupa ce ti-am citit scrisoarea m-ai facut sa ma mai gandesc la tot ce am facut..o sa incerc sa ii arat cat de mult il iubesc si o sa-i fiu mereu aproape !iti multumesc!
imi pare foarte rau de tine ,incerc sa ma pun in situatia ta dar nu e acelasi lucru ,este greu ,te inteleg...iti doresc multa rabdare,intelegere si multa putere sa treeci peste aceasta suferinta.o imbratisare din partea mea ! Big Hug

imaginea utilizatorului iannis

Crying MULTE,MULTE LACRIMI...

imaginea utilizatorului maira

Mi-au dat lacrimile....

imaginea utilizatorului DIANCE

Crying Crying Crying mai facut sa plang,in randurile tale ma regasesc si eu,si cel mai greu e acum cand trebuie sa mergem in tara si tati nu mai este printre noi,de fiecare data el ne astepta nerabdator sa ajungem si ne deschidea portile,e foarte greu...nu am cuvinte.. Crying ..

imaginea utilizatorului O mamica fericita

offffff,imi pare tare rau pt tine..sincer si mie mi-au dat lacrimile Sad Sad Sad Sad Sad Sad Sad Sad Sad Sad Sad Sad Sad Sad Sad Sad ..sa dea dumnezeu sa treci mai repede peste toate necazurile si sa poti zambi ca inainte..

imaginea utilizatorului MONNA

nu pot sa exprim in cuvinte ceeace gandesc! imi pare rau.........DD va avea grija sa iti gasesti linistea......

imaginea utilizatorului bratu ana maria

cu siguranta tatal tau te vede si te aude...vb cu el daca asta te ajuta...imi pare nespus de rau...
M-AI FACUT SA PLANG.............. Big Hug

imaginea utilizatorului pitika20

imi pare rau nu am vrut sa starnesc atatea emotii dar n mai pot tine in mine is tr sa ma descarc intrun fel si altfel; nu am cum cacvi daca as scrie pe o foie ar citi si alti.va pup

imaginea utilizatorului bratu ana maria

DAR DE CE NU INCERCI SA VB CU SOTUL TAU...? SIGUR AR INTELEGE...!
Big Hug

imaginea utilizatorului beatrice

Sad Sad Sad imi pare rau.....sincere condoleante tie si familiei tale...nu am cuvinte de alin pt ca stiu ce sentimente te incearca...sunt alaturi de tine cu toooot sufletu....tatal tau este sus si are grija de tine!! asta te pot asigura... Big Hug Big Hug Big Hug

imaginea utilizatorului drgirina

Am intrat din intamplare pe acest site dar nu cred in coincidente asa ca inainte de toate sincere condoleante pentru tatal tau si vreau sa-ti spun ca iti inteleg perfect durerea pentru ca maine 23 se implinesc 2 luni de cand tatal meu s-a dus printre ingeri ,scriu si plang imi e dor de el aproape ca doare fizic vreau sa trec mai departe dar momentan nu pot si sa stii ca cel mai greu in aceasta perioada a fost ca nu am avut sotul langa mine adica a fost fizic dar total detasat de parca nu s-ar fii intamplat nimic si a doua zi dupa inmormantare trebuia sa uit tot s-a purtat fff. urat cu mine pe tot parcursul acelor zile nepasator si distant si ma doare cumplit ca tot ce avem in ziua de azi e de la parintii mei de la tatal meu care atunci cand m-a auzit ca vreau sa divortez mi-a spus:Irina nu le face asta copiilor tai ca eu stiu ce inseamna sa cresti fara tata < si tata s-a dus si eu nu pot lua o decizie ca asta a fost ca o dorinta a lui sa nu-si vada fetele divortate,asa ca stiu prin ce treci si nimeni pe lumea asta nu-ti poate alina durerea poate cu timpul se va mai estompa dar nu acum, asa cum ai spus si tu a plecat dintre noi cand aveam mai multa nevoie de el la doar 63 de ani.....mi-e dor de tine tata si daca nu ti-am spus niciodat te iubesc o fac acum cu toate ca e prea tarziu. IMI cer scuze pentru cat am scris dar nu prea am cu cine sa vb.

imaginea utilizatorului marcus

mai facut sa plang parinti mei nu sunt morti dar sunt departe de mine mai exact de aproape 8 ani si mor de dorul lor.nici eu nu am stiut sa ma comport cu ei si acum imi pare rau.condoleate familiei tqale si in primul rand incearca sa vorbesti cu sotul sa nu te inchizi in tine fa-o pt baietelul tau sa fie langa amandoi.si daca poti sa mergi la un psiholog poate in timp o sa-ti revii. o imbratisare calda din partea mea

imaginea utilizatorului maia29

Nu am cuvinte...doar lacrimi.Nu stiu ce inseamna durerea asta pentru ca multumesc lui Dumnezeu tata e langa mine,el fiind una din cele mai importante persoane din viata mea,el e cel care m-a sustinut in tot ce-am facut,a ras si a fost mandru de mine cand am reusit ceva a plans alaturi de mine cand am suferit.Parintii trebuie pretuiti chiar daca uneori mai gresesc....sau asa percepem noi insa rice parinte vrea doar binele copilului...am inteles asta acum cand sunt si eu mama.

imaginea utilizatorului ANCA RESTEA

Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying Crying

imaginea utilizatorului lylly

,,Nevoie am de tine tata....^de ce a trebuit sa pleci asa repede?de ce nu vrei sa te uiti in urma ta sa vezi housul pe care il provoaca plecarea ta din lumea mea...de ce vrei sa ti pui aripi de ingeri asa repede?eu inka mai am nevoie de tine....unde sau dus rugile mele?unde s a dus acel vindecator Te iubesc pe care nik na m apucat sa ti l spun?,,si multe alte intrebari...fara raspuns...imi sfasie inima...Mi.am pierdut tatal in urma cu 7saptamani iar de atunci viata mea este tot mai abatuta si mai amara....a murit la o varsta frageda...49de ani...maine,20 februarie implinea 50...dar boala necrutatoare n.are mila...eu am doar 19ani,sunt unica lui fata...il iubeam enorm...unii poate niki nu si inchipuie cat sufar...era viata mea...totul pt mine(precizez ca l pretuiam mai mult deoarece aflasem la varsta de 12ani ca tatal meu o sa moara in decurs de 30de zile...a luptat ku boala 8ani)am plecat in strainatate la varsta de 17ani,mintindu l k plec in vacanta la o prietena...intradevar aveam o prietena aiki,doar ca eu na m venit in vizita,ci am venit la munk...ma durea sufletul cand vedeam ca nu le ajung banii parintilor(in special tatei care era gata tot timpu sa renunte la spital)dupa ce am ajuns aiki am sunat acasa...mama putin mirata a acceptat intr un sfarsit,dar tata...mi a zis ca nu mai am ce cauta acasa....s a suparat foarte tare...dupa 4luni,de Craciun am plecat acasa...iar tatal meu a plans cand m a vazut...era foarte fericit...m a strans asa de tare....apoi am plecat si urmatorii ani adika 2010/11,dar tot timpu ma urmarea frica si teama ca nu mi mai voi vedea tatal...ma rugam la D-zeu sa aiba mila,sa ingaduie sa fiu acasa in tragicul moment....si asa a fost...am venit acasa de craciun....tata era bine(aparent)....intr o dimineata tatei i s a facut rau si era inconstient....ma durea sufletul...nu ma cunostea pe mine ,copilul lui...dupa cateva ore sa linistit ...noi am crezut ca doarme...la m intins pe pat si asa a ramas...inima a batut ink 16ore dupa...a fost un calvar...ma uitam la ceas cum ticaie fiecare secunde,fiecare minut,ora....pana n momentul in care na m mai auzit nimik...a fost tare greu...si acum evit sa cred adevarul...inka cred ca e acasa...de aceea vreau sa le spun celor care nu si pretuiesc parintii(sau unul din ei)sa incerce sa remedieze situatia si legatura familiala,pt ca abia atunci cand n o sa mai fie o sa si dea seama ce reprezinta si ce misiune au parintii in viata noastra...altii mai buni,altii mai rai ,sunt ai nostrii....datoria noastra este sa i ingrijim si sa i iubim...iubiti va parintii,si ve ti fi iubiti de Dumnezeu...iar pt pitik20 doresc sa i transmit multa sanatate si casnicie ferikita...totul se va indrepta...tatal tau te aude si te ajuta...eu ia m simtit prezenta tatalui meu intr o noapte cand mi era foarte frig ...am visat ca eram cu el intr un lok frumos si foarte calduros,apoi nu mi a mai fost frig si am ddormit foarte bine...deci..nu te intrista...el te aude,te vede si iti va indruma pasii pe calea cea buna......Dumnezeu sa l ierte... Doamne ajuta!

imaginea utilizatorului angelwings

condoleante lylly !!! imi pare tare rau sa aud asemenea povesti nefericite dAr eu cred ca te vegheaza de unde este !!!!! si eu imi iubesc foarte mult parintii si nu stiu ce m-as face fara ei buni rai cum sunt!!!!! as putea zice ca stiu ce simti dar as minti cred ca durerea te sufoca dar cred ca in timp totul va fi mai bine si durerea nu va mai fi atat de puternica pentru ca (zic eu) un om care trebuia sa moara in 30 de zile a mai trait 8 ani trebuie ca familia lui sa fi fost foarte importanta sa se agate cu atata inversunare de fiecare firicel de viata . sanatate multa iti doresc!!!

imaginea utilizatorului adelina munteanu

condoleante lily...imi pare sincer rau...nu am trecut prin asa ceva slava domnului dar nici nu vreau sa ma gandesc ca intr-o zi va urma....iar eu voi fi distrusa...

imaginea utilizatorului lylly

multumesc celor care ma incurajeaza si care sunt oarecum aproape de mine si de suferinta mea...multumesc mult...

imaginea utilizatorului lylly

si am uitat sa precizez ca intr.adevar familia a fost foarte importanta pt tatal meu deoarece el avea 14frati(niki o sora)pe care ii iubea enorm...iar eu am fost singura lui fiica...legatura dintre noi a fost foarte puternica...atat de puternica incat imi amintesc ca akum cativa ani niki macar nu accepta sa mearga la spital fara sa merg si eu cu el...fara sa l tin de mina...si.nka ceva....acum trei ani si ceva a avut o criza si in drum spre spital am crezut ca moare(eu n am fost lasata sa merg cu el pt ca era nevoie de oameni puternici,sa l transporte)eu am simtit asta de acasa fara sa ma anunte nimeni,abia a doua zi am putut sa l vizitez,iar el era inconstient(am stat doua zile cu el in spital ca insotitor,desi aveam doar 15-16ani,mama n a putut sub niki o forma sa lipseasca de la servici,atunci lucra)...in perioada aceea un unchi de al meu l a visat pe tata(era cel mai mic dintre frati cu care eram cel mai apropiati)si tata i a spus ca eu sunt inka mica si ca el va muri,i a spus cand intreb eu cine e tatal meu,sa spuna ca el e tatal meu(adika unchiul),iar unchiul i a spus(prin vis)cum sa i spun ca eu sunt tatal ei?iar tatal meu i a spus: asa sa i spui:ca tu esti tatal ei,sa nu sufere,ca e mica,sa ai grija de ea....iar eu am aflat despre acest vis abia in ziua inmormantarii seara,cand mi a zis unchiu:Eu o sa fiu tatal tau...eu o sa am grija de tine,e sarcina data de tatal tau...

imaginea utilizatorului hostiuc

imi pare fff rau.. mi-au dat lacrimile,, Sad( Sad(

imaginea utilizatorului alekamiau

cred ca toate avem lacrimi in ochi.....condoleante tutror fetelor in situatia ta...ca vad ca sunteti mai multe.Sad Sad :(imi pare sincer rau,fiti tari!!!azi o sa imi sun tatal, pe care deseori uit sa-l sun...o sa-l apreciez mai mult Kiss

imaginea utilizatorului iannis

condoleante lylli..sa se odihneasca in pace..

imaginea utilizatorului danaU

condoleante lyli.. Si mi'e mi'au dat lacrimile la ce ati scris.. Sunt departe de ai mei acum,dar mi'e ff dor de ei.. Fiti tari fetelor,desi e asa greu..

imaginea utilizatorului edyrem1

fetelor, ma simt foarte prost... de multe ori mi-am judecat parintii, de multe ori nu i-am respectat atat cat ar fi trebuit, de multe ori i-am jignit sau i-am facut sa se simta nimicuri in fata mea... astea toate in contextul in care provenisem dintr-o familie saraca si cu muuuuuuuuuulte probleme... DAR sunt nevoita sa imi amintesc si cand tati venea de la cariera de piatra obosit dupa ore intregi de munca si ne lasa noua ultimele portii de mancare, si el manca paine unsa cu ceva... sunt nevoita sa imi amintesc de cate ori umblau cu pantofii dezlipiti si relipiti de o mie de ori ca sa ne poata cumpara noua incaltaminte noi sa nu facem de rusine la scoala... si realizez acum cand am o familie cate sacrificii au facut pt noi si imi dau seama ca nu le-am multumit niciodata indeajuns, ca nu i-am iubit niciodata indeajuns... si imi vine sa mor... de durere... stiu ca inca nu e timpul pierdut, pt ca eu inca ii mai am in viata... si jur in fata lui Dumnezeu ca ii vom face sa fie mandri de mine si ca vor deveni constienti de iubirea, pretuirea si respectul nostru... acum, pana cand ii mai avem... de maine... le voi demonstra asta in fiecare zi... pt mine si pt toti cei care nu mai au parinti...

imaginea utilizatorului denis2010

Citind aceasta scrisoare miau dat lacrimile si mau facut si pe mine sa ma deschid este primul forum in care am scris sa incep cu inceputul
Provin dintr_o familie de 3 copii,2 fete si 1 baiat ce pot spune eu pe scurt parinti mei au divortat in 90 eu aveam 6 ani,sora mea 7 si fratele 2 ani eu si fratele am fost crescuti de parinti mamei ,mama a inceput sa consume alcool a avut o relatie cu un barbat care o batea ia rupt piciorul,pot spune ca din cauza batailor care le lua cred ca a facut cancerul la sold a murit in ianuarie 2009 dupa ce a fost externata acasa pot spune ca eu iam fost alaturi,mergeam zilnic la spital si ce Regret si in ziua de astazi ca nu iam spus nicidata ca o iubesc,fiind suparata ca nea lasat la bunici,imi pare rau ca nu a apucat sasi cunoasca nepotul( in periada cand mergeam la ea la spital eram insarcinata dar dzeu a vrut sa se opreasca sarcina din evolutie la 8 saptamini am ramas destul de repede gravida si acum am un baietel de 2 ani)
De tatal meu nu pot sal numesc nici macar tata deoarece nu nea ajutat cu nimic,cand ne intalnim nu vb decat ce faci si atat nimic mai mult .........
Acum pot spune ca ma simt putin mai bine ca am impartasit experienta mea

imaginea utilizatorului lylly

multumesc...Sad.....

imaginea utilizatorului adelina munteanu

da edita ai dreptate..trebuie sa-i pretuim cat putem...si ai mei au facut sacrificii enorme sa nu ne lipseasca nimic si parca tot nemultumiti suntem...dar ii iubesc din tot sufletul,pacat ca nu le demonstrez prea des...dar pe tatal meu cand il vad o data pe an stau lipita aproape 24 din 24 de el Laughing Laughing imi lipseste enorm de mult Crying Crying Crying

imaginea utilizatorului lylly

mi e asa de dor de tata....simpt ca ma sufoc...nu stiu ce sa mai fac....ii simt lipsa asa de mult...am nevoie de el....si cand ma gandesc ca nu mai vine...astept...astept...dar nimik...raman doar cu visele...

imaginea utilizatorului lylly

multumesc...

imaginea utilizatorului afro

doamne ce greu trebuie sa iti fie eu nu il am decat pe el mama nea last knd eram foarte mici iar el a fost singurul care sa zbatut pt noi sa avem ce manca sau cu ce ne imbraca nu mi-as imagina viata fara el.. Sad( Sad( nu mai am cuvine Sad( curaj viata merge inainte chiar dk nu vrem Big Hug Kiss

imaginea utilizatorului lylly

multumesc Sad

imaginea utilizatorului lylly

au trecut deja 9 luni....parca au trecut ani de cand nu mi am vazut tatal...mi e asa de greu!!!!sunt asa de singura,departe....simpt ca ma pierd incet incet...