mamica si apoi mireasa...

buna romina. nu stiu ce sa-ti zic dar sa stii ca bb nu a vrut sa vina cand am vrut eu ( asa s-a intamplat la mine. acum faci cum vrei

SI LA MINE L AFEL ...SA LASAT ASTEPTAT 3 ANI...SI CEA MAI IMPORTANTA ZI DIN VIATA MEA A FOST CAND LAM TINUT PE EL PRIMA DATA IN BRATE SI ZIUA NUNTII PARCA A RAMAS PUTIN INTRE LOCUL 1-2PE LA JUMATE .ACEEA ZI A FOST CEA MAI FRUMOASA ZI PT MINE

e greu de spus ca poti da jos rede atate kg acumulate in timpul sarcinii ,, dupa 8 luni eu inca nu am reusit sa ajung sa ma imbrac cu ceva mulat pe corp,, dar nu asta conteaza important este bebe,, daca chiar sunteti hotarati sa faceti un bebe e decizia voastra si este frumos ,, ,, dac credeti ca mai mai puteti amana momentul este hotararea voastra ,,, un copil este o binecuvantare ,ceva ce nu poti spune in cuvinte,, e o minune

e cam cu dus si intors treaba cu slabitul dupa nastere... depinde fff mult de corpul fiecareia si de multe altele.. eu spre exemplu am luat cam multe kg in sarcina,de ceva kg am scapat(bb are 2 luni jumatate)dar destule au ramas de eliminat.. se elimina dar nu cum speram si eu,imediat dupa... depinde.. oricum,vreau sa zic ca nu o sa te mai doara prea mult probl asta dupa ce iti vezi ingerasul.. Asta nu mai e cu dus si intors Numai bine iti doresc

stai ca m-ai bagat in ceata.
In primul rand, cine te iubeste, te va iubi oricum, grasa sau slaba, frumoasa sau urata. Frumusetea exterioara nu conteaza atat de mult, mai bine cantareste frumusetea interioara.
Sa revinim,totusi, la subiect.
Daca esti atat de ambitioasa precum spui, o sa poti da jos..insaaaa...sa nu uitam de bebe.In prima luna nu o sa poti face dieta(decat daca esti atat de egoista incat sa te gandesti la tine si nu la el, care trebuie sa pape de la tine...nu se va satura cu salata) , sport cu atat mai putin.
In perioada de lauzie, nu se face sport, se face cat mai putin efort.
Inca ceva, sa va ajute D-ze sa va iasa planul, asa cum va doriti, insa un bebe..nu prea vine chiar cand vreti voi. Daca o sa stea in burtica peste termen cu 2 saptamani, cand vei fi tu gata de nunta in cele 2 saptamani ramase???
Nici noi nu am facut nunta, o sa o facem la anu cand Maia va avea 2 ani si cateva luni, vreau sa fie pe picioarele ei la nunta noastra, imbracta in rochita.
Crede-ma pe cuvant, nu vad cum o sa va tihneasca nunta cu un bebe atat de mic. Am fost la nunta la o prietena, avea bebe cateva luni, spun sincer ca mireasa-mami..era numai un du-te vino, intre copil si invitati.
Ganditi-va la toate aspectele.
Eu va dau un singur sfat, faceti intai nunta, daca data este deja stabilita, si lasati bebe sa vina cand o vrea Dumnezeu. Asa veti fi mai linstiti, asa vei avea timp pentru toate.
Pentru silueta, pentru bebe, pentru invitati.Asa veti savura din plin ziua cea mare, nimic altceva.
Si eu am slabit, foarte repede. Dupa o luna...nu mai ramasese nimic.
Cam atat am avut de spus, sper sa nu va pice greu....sunt foarte directa de felul meu, cred ca de asta aveti nevoie!
Sanatate si Doamne ajuta sa fie cum vreti voi!!!

braaaaaaaaaaaaaaaaaaaaavo nico,mi-a placut mult ceea ce ai spus.asa este si dupa pararea mea ,cine te iubeste te iubeste asa cum esti,si daca mai ii dai si cel mai mare cadou pe lume cum e copilul lui,cred ca dragostea se face si mai mare nu se stinge ,chiar daca ramai mai plinuta.eu am ramas(deocamdata)cu cateva kg in plus,dupa 10 luni,acum ca alaptez mai putin am inceput sa tin putin regim si le mai dau jos,incet ,incet ca nu e graba.daca in cateva luni imi revin e bine.dar sotul ma iubeste la fel de mult,chiar mai mult si cand ma uit la micutul meu uit ca sunt mai plinuta.romina,parerea mea este ca daca aveti deja nunta programata peste un an ,sa asteptati si dupa sa faceti bebe.cum spuneau si fetele poate nu ramai chiar cand vrei si dupa poate nu vine chiar cand trebuie,al meu a venit cu 2 sapt mai tarziu.asta e decizia voastra,dar e mult mai bine daca te si bucuri din plin de ambele evenimente.sper sa faceti o alegere buna si sa ne spui si noua cum ati hotarat in final

eu credeam ca esti deja insarcinata dar acum mi-am dat seama ca de fapt nu esti si ca de fapt ti-ai propus sa ramii.sa dea D-zeu sa ramii cind vrei tu.si eu am asteptat mult dar nu ramineam,faceam test de fiecare data cind intirzia putin si nimik.eu si pe timpul sarcinii am mincat numai sanatos,nu grasimi,prajeli,conserve,afumaturi si am si lucrat pina in a 7 luna si tot am pus destul pe mine.dupa nastere am mincat numai supite,gratare,orez ca toata lumea imi spunea ca nu e voie una,nu e voie alta si nu am slabit imediat,alaptez si acum.dupa 8 luni am ajuns aproape la greutatea normala.am auzit ca unele mamici au slabit imediat.poate esti una dintre ele.norocoasa.iti urez mult succes ca iti iasa totul asa cum vrei.

fetelor,nu va certati si nu va contraziceti de dimineata,ei daca cineva vrea sa tina cont si de parerile noastre e ok,daca nu,nu,si eu am avut viata planuita pana la un moment dat,voiam sa imi ridic casuta si apoi sa raman insarcinata,in plus voiam sa tin o dieta inainte de sarcina,intamplarea a facut sa raman insarcinata fara sa imi dau seama,eram putin ingrozita la faptul ca nu voi putea sa ii ofer totul bebelusului,dar iata ca in timp le,am facut...poate cand ai bebe ai mai mult curaj sa faci ce nu facusei prima.cat despre ingrijire,eu am mai spus nu ieseam din casa fara machiaj,unghii,par aranjat,sotul imi zice ce sunt frumoasa chiar daca ma vede la 4 dimineata rupta de oboseala,oare nua sta inseamna iubirea,bebei cer mult sacrificiu din ziua in care se nasc,eu am mai avut norocul sa am un bebe foarte atasat de mine,nu am lasa nici la baie...intre timp dimineata la prima ora sau cand bebe doarme mai am si eu grija de mine,cat despre faza cu inselatul,culmea ironiei este ca barbatii inseala si pentru femei mai urate decat sotia,nici eu nu cred ca totul e frumusetea si perfectiunea,in casnicie nu asta e caramida de la care se pleaca ,e iubirea ,respectul ,intelegerea,comunicarea.un bebe schimba viata la 180 de grade,dupa nastere femeile mai au probleme cu organismul ca efortul e mare si dureros si sincer nu am auzit barbat sa insele,totul se schimba in viata,prioritatea devine bebele sau cel putin asa ar trebui sa fie pentru toate mamele,si eu sunt adepta asa zisei frumuseti,a ingrijirii,a iubirii de sine dar toate la timpul lor si intr.o anumita ordine,fiecare are gandirea proprie,fiecare are prioritati in viata si anumite scopuri...

Romina chiar sunt curioasa cati ani ai?Nu te supara dar citind ce ai sris tu mi se pare .............ca sa zicem nu prea esti pregatita sa fii mama inca iti zboara mintea la prostii.Nu te supara dar si eu sunt foarte directa si KuKlitza(NICOLETA) zic eu ca are foarte multa dreptate. Eu mam chinuit un an si ceva sa raman insarcinata.Un copil til da D-zeu atunci cand vrea el nu cand vrei tu.Asta e parerea mea.Mult succes si sper sa reusesti ce zici tu cea ce nu prea cred.

Romina_g, mai intai de toate vreau sa te corectez este kuklitza si nu kakalitza...
Eu initial m-am gandit ca ai scris pe acest forum pentru a cere un sfat mamicilor cu experinta in ceea ce priveste situatia ta. Mai apoi citind ceea ce ai scris mi-am dat seama ca ai vrut doar sa ne expui planul tau, deja bine stabilit, in ceea ce priveste un posibil bebelus si o presupusa nunta. Fetele au incercat in cel mai diplomat mod posibil sa iti dea un sfat bazat pe propria lor experienta. Daca tu ai deja un plan pentru urmatorul an si sti exact ce ai de facut, de ce ne-ai mai cerut sfaturi?
Eu nu pot sa iti doresc sa iti iasa totul asa cum ti-ai propus, dar sa sti ca un bebe nu vine asa pocnind din degete ci atunci cand vrea Dumnezeu. In ceea ce priveste dragostea barbatului care este langa tine, tin sa iti spun ca depinde de barbat nu poti generaliza si nu poti sa ii incluzi pe toti la aceeasi categorie. Daca te iubeste cu adevarat, trece cu vederea cele cateva kg pe care le-ai pus in timpul sarcinii.... dar de.... nu putem avea toate barbati din acestia...
Mult noroc iti doresc.

abia acum am citit continuarea la disc inceputa ieri....mi se pare o aiureala si fara sens parerea ta,romina,si ce ti se pare mai important in leg cu o EVENTUALA sarcina planificata prea strict.. nu e asa... asta este fff posibil... nu vine un copil cand il planifici tu de cele mai multe ori.. e normal sa fii calculata dar nu deplasata.. este fff diferita treaba.. vrei tu copil sau logodnicul tau?? ca mi se pare ca tu ai face dar.. n-ai face... ca daca..ca parca.. vrei sa fi perfecta.. pffff...as vrea sa vad si eu perfectiunea asta care tind sa cred ca nu exista.. ai sa vezi, in momentul cand vi acasa de la spital cu bebe cand totul va aparea intr-o alta lumina,pana si tu, ca conceptia ta si lucrurile la care ai dat prioritate asa..in mod obsesiv sunt fleacuri si neimportante in fata realizarii cea mai mare din viata ta,copilul!! daca nu esti pregatita amana,fa nunta si apoi bebe... P.S- de unde chestia ca femeile sunt delasatoare in leg cu ele,cu conditia lor fizica si feminitatea lor?? eu nu am auzit nimeni...doar ca perfectiunea lor,a noastra,consta in copilul pe care il punem p primul plan mereu,fata de care ne-am da si sufletul,am renunta la timp liber ca sa-l crestem mare si sanatos,care ne face SI MAI frumoase si mai interesante si mai importante pt soti si pt cei din jur.. Ahhhh...daca t gandesti deja la inselat pt ca te ingrasi in timpul sarcinii si nu reusesti sa dai jos imedoiat dupa,cu orice chip,atunci este o probl.... Numai bine

Hai că asta e bună, să faci un copil neaparat în prima lună când ajungi acasă şi care mai trebuie să se şi nască înainte de nuntă. Faza cu slăbitul nu o mai pun la socoteală, şi crede-mă nu sunt vreo plinuţă complexată cum te-ai aştepta.
Ce interesant vezi lucrurile! Tare-s curioasă dacă acest copil ţi-l doreşti cu adevărat sau e doar un scop sau doamne fereşte vreo unealtă de "apropiere" faţă de viitorul soţ.
Sper din tot sufletul că nu ai uitat că mai există "acolo sus" cineva care din fericire le rânduie pe toate.
Dacă mi-ai permite să-ţi dau un sfat, ar fi acela de a lăşa totul cum vrea Dumneazeu şi roagă-te să vă binecuvânţeze cu un copil. Cred că e mai important să fii mamă şi nu când vei fii mama.
Îmi cer scuze dacă am fost prea dură, dar crede-mă sunt păţită. Sunt păţită în sensul că fiecare pas în viaţă l-am calculat gândindu-mă că într-o zi voi fi mamă şi va trebui să le ofer copiilor mei tot ce e mai bun.
Îţi vine să crezi că am făcut o facultate şi m-a stabilit într-un oraş mare doar gândindu-mă că aşa copiilor mei le va fi mai uşor să facă şi ei o facultate, să nu mai stea prin chiri, să pot să-i duc şi eu când sunt mici într-un părculeţ, la teatru, la film?
Îţi vine să crezi că atunci când ne-am cumpărat apartamentul primul lucru la care m-am gândit a fost să-l mobilez în aşa fel încât copii mei să aibă un locuşor unde să-şi facă temele în linişte?
Îţi vine să crezi că am cumpărat faimoasele colecţii de cărţile de la chioşcurile de ziare, deşi majoritatea le citisem, doar gândindu-mă că aşa le va fi mai uşor copiilor mei să le citească?
Şi exemplele ar putea continua dar cred că ai ghicit, copii vin când vrea Dumnezeu.
Acum am ajuns să mă rog să pot şi eu să devin mămică şi crezi că imi mai pasă când va fi acest lucru, că vor fi doi aşa cum ne dorea sau numai unul, ce sex va avea copilul sau cu câte kilograme în plus voi rămâne după sarcină ...Decizia îţi aparţine ...