„As fi dorit…”

Cand sotul meu mi-a dat – traditionalul deja – sarut de 8 martie, i-am spus doar : „Te iubesc!” , pe cand mi-as fi dorit sa ii spun ca el e universul meu, ca e jumatatea inimii mele fara de care nu as putea trai, ca e esenta a insasi existentei mele.
Mi-as fi dorit sa ii spun ca el e ratiunea, iar eu visarea, ca el e calmul meu, iar eu furtuna lui, ca imi apartine pe veci mie, iar eu lui.
Mi-as fi dorit sa ii spun ca tot ce sunt eu azi, sunt datorita lui, si asta cred ca spune tot.
Dar nu am putut… am putut doar sa ma bucur de el, de atentia lui, de iubirea si de viata noastra minunata, de experientele pe care le traim alaturi de micile comori pe care Divinitatea ni le-a daruit.
Nu am putut… nu am putut sa spun decat : „Te iubesc!”, stiind ca din aceste doua cuvinte, el va intelege tot, pretuind cei aproape 12 ani ce ne leaga. Si daca nu a inteles, poate, poate ca, intr-o zi, va citi aceste randuri… pana atunci, impartasesc cu voi gandurile si miracolul zilei ce a trecut, 8 martie 2013.

Didi.