BUNA DRAGI MAMICI. IN CATEVA RANDURI AS VREA SA VA POVESTESC CUM A VENIT PE LUME COPILUL MEU. NU VREAU SA VA PLICTISESC CU POVESTEA MEA INSA M_AM GANDIT CA E UN SUBIECT INTERESANT SA POVESTIM UNA ALTEIA CUM AM NASCUT NOI MAMICILE.
Deci..........sa incep cu inceputul. de mica mi_au fost dragi copiii, adoram orice copil si eram topita cand vedeam mai ales bebe nou nascut. insa anii au trecut si in anul 2006 m_am casatorit. Pe atunci aveam 19 ani si o luna. Dumnezeu mi_a daruit un sot minunat si il iubesc enorm de mult asa cum o face si el la fel..... Dupa ce m_am casatorit cam dupa vreo 2 luni am inceput sa observ ca nu prea mai pot manca orice si la unele mirosuri imi venea sa vomit. ok......ma gandeam oare, oare doar nu o fi bebe???insa dupa ce am vazut ca nici menstruatia nu a venit am inceput sa am fluturasi prin burtica si doar la bebe ma gandeam, altceva nu credeam ca poate fi. Pe atunci nu eram in Romania, eram in vizita la niste neamuri in afara tarii. insa cam dupa vreo 2 saptamani ne_am intors in Romania si am mers la doctorul de familie ca sa vad daca e bebe sau nu???? noi ne doream enorm sa avem bebe. Aveam emotii....dupa ce doamna dr. m_a pus la ecograf .......daaaaaaaaaaaa.........intr_adevar era bebe. Vai ce bucurie pe noi. Apoi au urmat zile de frica, emotii.....incertitudini....analize si tot ce e normal sa faci in timpul acela.nu stiam cum va decurge sarcina, imi doream acest copil..... Pina cam pe la 4 luni am fost intr_o stare insuportabila...........cam orice miros ma deranja, mancare aproape nimic.....nu puteam sa iau nimic in gura ca imediat trebuia sa fug sa vomit. Dezastru! nu stiam ce sa mai fac??/ insa dupa ce a inceput sa miste bebe totul a inceput sa se schimbe. ma simteam cu mult mai bine, puteam manca si pina ce am nascut m_am ingrasat 16 kg. PE la 6 luni am mers la un ginecolog mai special pt. ca vroiam sa fiu sigura ca e totul in regula. ne_a dat vestea mult asteptata....veti avea un baietel! yes!!! totul a decurs normal pina la 8 luni. aveam cam 8 luni si o luna si eram intr_um magazin.. chiar cumparam carucior, vanita, pampersuri,etc.....cand am simtit ca mi se umfla picioarele foarte tare si nu aveam putere in mine. Atunci nu stiam dece pt. ca in timpul sarcinii pina atunci nu mi s_au umflat picioarele deloc. am terminat dupa un timp cu cumparaturile si am pornit spre casa. Ajunsa acasa am adormit fiindca eram epuizata. insa cand m_am trezit , m_am ridicat din pat si am simtit dintr_o data un val decaldura si eram toata uda, uda.......m_am speriat. Cam vreo 2 ore nu am zis la nimeni nimic insa cand am vazut ca tot asa merge treaba am intrebat_o pe mama mea ca nu stiu ce s_a intamplat dar cand m_am trezit eram uda......cum nu am simtit si am facut pe mine, mami surazand imi spune pai nu t_i sa rupt apa??? sigur e aia. nasti!!!! a inceput sa imi fie frica.....CE VA URMA? cum va fi? dupa cateva minute nu mai eram in starea aceea. ma simteam bine.... seara ne_amculcat si noaptea la ora 2 a inceput sa imi fie rau si cand m_am ridicat din pat,.,,,,,,,,iarasi eram inundata......offfffffffffffff.. ok. dau vestea prin casa , imi trezesc sotul, pe mami si asteptam pt. ca dureri nu aveam. cam dupa o ora au inceput niste dureri de spate, burta si eram gata..............nu puteam sa fac nici macar un pas. ok. am sunat medicul de familie si m_a chemat sa ma duc la cabinet. ajunsi acolo dupa ce ma verifica doctorita imi spune ca nasc cam peste vreo 6 ore. aproximativ. AM mers la matern si drumul a fost un infern pt. mine. pina am ajuns am crezut ca mor de durere.... la spital m_a pus la ecograf si vedeam ca tot vorbesc intre ei insa nimeni nu imi spune mie nimic. Apoi am intrebat eu cum sta treaba ca eu nu mai pot de dureri. era o doctorita tare draguta. dintr_odata imi spune hotarita> membranele rupte insa copilul nu e inca intors, e pelvian si in situatia aceasta mi_a zis ca copilul e in pericol si........................urgent la cezariana. imi era frica insa cu durerile ce le aveam imi doream sa faca ce vor dar sa scap odata. a mai durat 5 minute dupa care am intrat in sala de operatie. au inceput sa vorbeasca cu mine, imi spuneau ca imediat voi face nani...... si cand ma trezesc il voi avea pe bebe. super! dupa vreo ora m_am trezit in sala post operatorie si imi spune un doctor ca am un baietel micuuuuuuuuuuuuuttttttttttttttt. la nastere a avut 2400g, 41cm. A doua zi mi_a venit laptele si sear la 6 m_am dus sa il alaptez. nu imi venea sa cred< ce micut era, nu aveam ce tine in brate imi era frica sa nu il scap dar m_am bucurat cand mi_a zis asistenta ca maninca bine de la piept. era tare mancacios. a treia zi mi s_au facut rani la sfarcuri si nu puteam de durere....imi era groaza sa ma duc sa il alaptez.....dar cand stiam ca lui ii trebuia papa.......normal ca mergeam tot la 3 ore. totul a decurs normal am folosit garmastan ca unguent pt. piept si a fost mai binisor. am avut lapte foarte mult si nu reuseam sa ma mulg cu pompita. mi_au zis ca cam la 7 zile ma lasa acasa dar mai repede nu pt. ca trebuie sa imi scoata firele si bebe sa aiba greutatea necesara. insa la 5 zile mi_au scos firele si mi_ au spus ca bebe papa bine. a doua zi adica la 6 zile m_au externat. nu imi venea sa cred. Acasa totul a decurs normal . Mama mea m_a ajutat enorm de mult si ii multumesc pt. aceasta. intre timp am ivatat si eu tot ce nu am stiut sa fac la un bebe mic.... Acuma bebe meu scump are 1 an si 9 luni si e tare destept si scump si.............e comoara noastra. aici inchei povestea mea si imi cer scuze daca v_am plictisit cu ea , e destul de lunga dar e o experienta mare in viata ........ va pup pe toate mamicile si astept sa citesc povesti si de la alte mamici. sanatate la bebei.

Am plecat spre spital cu gandul sa nasc pe cale naturala. Incepusera contractiile, erau rare si mici ca intensitate eu sunt Rh negativa iar sotul Rh negativ. mi-am facut dozarile de anticorpi iar rezultatele au fost bune. totusi aveam emotii in privinta asta, emotii care se adaugau la cele date de inceperea travaliului .se adauga si teama de durerile ce aveau sa urmeze ca si emotia de a-l vedea pe bebelus. la echo am cerut sa nu mi se spuna sexul copilului vrand sa gust surpriza momentului. contractiile au inceput pe la 10 seara, pana dimineata contractiile nu au fost puternice, dimineata mi s-a pus o perfuzie, au inceput contractii mai puternice , aveam dureri mari dar la ex cu valve dilatatia ramasese la 3 cm. Bebe se zbatea rau in burtica anuntand ca vrea sa iasa.In sfarsit pe la ora 18 a aparut medicul de garda (pana atunci moasa a fost persoana care m-a urmarit) si a hotarat ca trebuie intrat in cezariana. In situatia aceea cand aveam asa dureri am simtit o usurare cand am auzit ca s-a hotarat sa se intervina chirurgical. Mi s-a facut rahianestezie si mi-am vazut copilul imediat ca s-a nascut, o fetita frumoasa de 3200 grame, i s-a facut si ei Rh in sala si am aflat ca are si ea Rh negativ ca mine asa ca m-am linistit in privinta asta. Adevarul e ca toata sarcina am sperat sa am fetita , asta mi-am dorit f mult, la fel si sotul meu. Ma gandeam cat se va bucura si el cand va afla ca ceea ce doream amandoi s-a implinit. Acum Iulia are 6 luni, si e o fetita nemaipomenita. M-am refacut repede dupa cezariana, seara urmatoare am coborat din pat, singurul lucru care m-a deranjat a fost durerea de cap care a tinut cam o saptamana dar care imi trecea cand ma uitam la micuta mea. am alaptat -o si o mai alaptez inca. Venirea pe lume a unui copil e o minune.

Cu 2 zile inainte de data calculatapt declansarea nasterii m-am trezit in timpul noptii la ora 4 uda, mi s-a rupt apa. L-am sculat pe sotul meu si am plecat la maternitate. au inceput si contractiile, travaliul a mers rapid, dilatatia de asemenea dar si durerile au fost pe masura. la ora 12, adica doar in 8 ore am si nascut o fetita cu greutatea 3500 grame si scorul apgar 9. vreau sa va spun ca expulzia nu e atat de dureroasa ca restul travaliului cand se produce dilatatia. numai ca nu trebuie sa fi obosita pt a putea "impinge". Pot sa va spun ca e ceva extraordinar sa vezi o mogaldeata mica pe care ai purtat-o in pantec 9 luni de zile si sa o auzi cum tipa "salutand" pe cei din jur. Pt ca expulzia sa fie mai usoara, mi s-a facut epiziotomie adica am fost taiata la perineu pt ca copilul sa iasa mai usor. mi s-a facut apoi anestezie locala pt a ma coase . dupa vreo jumatate de ora am primit si fetita sa o alaptez. Nastere usoara va doresc tuturor gravidutelor si bebei sanatosi si frumosi!

Povestea noastra incepe cam asa:
"[br]Pe 3 noiembrie, la ora 18 cand eram in vizita la mama ,ma apuca contractiile,binenteles ca bag un no-spa si astept sa treaca ca nu ma asteptam eu sa nasc tocmai atunci...si astept ,astept ...la 15 minute ...la 10 minute si tineau cam 30 de secunde...oooo cred ca nasc.Imi iau sotul din doatare si plecam acasa fara sa anuntam motivul,nu de alta dar mama era in stare sa spuna la tot neamul ca nasc si poate era totusi o alarma falsa.Ajungem acasa ,ma asez in pat cumintica si incep sa cronometrez ...la 7 minute ...la 5 minute si tin cam un minut ...nasollllll...NASC!!!!!
Ma duc fac un dus si in timpul asta sotul meu face ture pe la usa si imi spunea sa nu fac KK ca scap copilul ,el saracul credea ca asa usor se naste.Ies de la dus si sun pe dr...acum surpriza ca nu este in Bucuresti si nici nu vine 2 saptamani(stiam ca pleaca dar parca nu era momentul sa plece tocmai cand nasc eu),dar imi recomanda un dr de la Municipal....bun si asa ...sun dr nr 2 si aflu ca este de garda si ma asteapta.
Plecam la spital cu chiu cu vai, ca eu as mai fi stat pe acasa dar nu m-au lasat altii,ajungem la ora 21...ne controleaza dr si imi spune ca alea nu sunt contractii de nastere dar ma interneaza si daca nu nasc in noaptea aia a doaua zi plec acasa...bun si asa .
Sotul pleaca acasa si eu raman in sala de travaliu ca poate ma apuca ,pe la 23 vine moasa si imi face un calciu ptr contractii si inca o injectie ptr dilatatie ...GATA!!!!!! incepe nascarea ,incep contractiile si dor ca naiba ,de unde sa stiu eu ca alea era mizilic fata de ce urma.La ora 2 noaptea ma urca moasa pe masa si zice "bravo ai dilatatie 4 ,hai ca mai avem putin",de parca se dilata si ea odata cu mine ...si stau eu cumintica iar pe la 4 ma duc sa ma controleze iar ,aveam deja dilatatie 7 si moasa imi rupe membranele ...raman in sala de nasteri si astept momentul...incep durerile alea nasoale rau de tot ,parca imi ieseau ochii din cap si am avut cateva ganduri de sinucidere.
Nu stiu cat era ceasul cand m-a urcat pe masa si cand a venit dr ca eu ma trezesc impingand la sfaturile moasei ...NASTEAM.
Cred ca au fost vreo 9 seturi de impingeri a cate trei scrematuri care mie mi s-au parut ca tin o eternitate.La un moment dat o aud pe moasa sa imping ca i se vede capul,atunci dr ma taie si simt asa o usurare...iesise capul fetitei si ea micuta s-a pus direct pe plans,mai imping odata si gata a venit MARIA.O frumusete de copil care se uita mine si cand am vazuto am trait niste sentimente nemaintalnite ,nu mai era nimeni ca mine ,toata durerea trecuse si ghemul din fata mea reperezenta de acum lumea mea .Vine dr si o ia repede la masurat si cantarit iar eu raman la cusut cu chef de vorba si de glume,ii spun la dr "domn dr sa imi faceti o cusatura frumoasa in x si 0".
Se termina cu cusutul si merg la sala de travaliu dinnou ,la 2 ore mi-o aduce pe Mariuca mea sa ii dau sa manance...acum avem o problema ...eu ma uit la ea ,ea la mine si parca nu ne descurcam ,vine o asistenta o ia mi-o pune la san si fata mea se descurca de minune ...suge de ti-e mai mare dragul iar din cand in cand mai trage cate un zambet.
Am stat in spital 2 zile care au trecut repede ,am ajuns acasa si ne-am obisnuit incet una cu alta,acum dormim si mancam bine ,noaptea ne trezim doar odata si suntem fete cuminti.
Mami si tati nu se mai satura de mine ,ma pupa si ma rasfata cat pot ei de mult... ca o fata au . "

Sunt Laura si am nascut o fetita cu greutatea 4100 grame. M-am internat in maternitate cand am implinit 40 saptamasni la indicatia ginecologului la care eram in evidenta. Dupa a doua perfuzie au inceput contractiile. La ecograf mi se spusese ca voi naste o fetita de 3500 grame. Era o greutate rezonabila si am vrut sa nasc pe cale vaginala iar ginecologul m-a asigurat ca va fi toyul in regula. Dupa 8 ore de travaliu am fost urcata pe masa pt a naste. Copilul fiind atat de mare nu reuseam sa il expulzez cu toate ca impingeam cu toate puterile mele. Moasa m-a taiat la perineu pt a ma ajuta si in sfarsit am reusit. am nascut-o pe Loredana care era mai mare decat se preconizase. Din cauza ca ea a fost atat de mare clavicula stanga s-a fracturat si mai avea si cefalhematom. Sunt totusi multumita ca in rest e sanatoasa, e vioaie, suge bine, fractura si cefalhematomul nu necesita tratamente speciale si nu va ramane cu urmari dupa vindecarea lor.

ce povesti frumoase!

haideti sa v-o spun si eu pe a mea. ne doream un copil cam de trei ani de cand ne-am casatorit insa imprejurarile nu erau cele potrivite pe a-l avea( eram studenti amandoi, stateam cu chirie nu aveam o situatie financiara excetionala) . insa dupa 2 ani am renuntat la anticonceptionale hatarati sa facem un copil ( ne plansesem cuiva ca vrem un bebe dar ca nu avem inca nimic din tot ce am vrea sa-i oferim si ni s-a spus o vorba foarte desteapta: ,,daca in viata nu veti avea niciodata ce vreti voi ptr copil asta inseamna ca nu mai faceti?), am asteptat cam un an in care nu cred sa fi fost luna in care sa nu fac un test de sarcina dar nu a fost sa fie . in noiembrie anul trecut am vazut ca cm intarzie mai mult decat de obicei si am hotarat sa fac un test, cam fara speranta, si surpriza au aparut 2 liniute roz, a fost cel mai fericit moment din viata mea, in sfarsit imi vedeam visul cu ochii , nu va spun cat de fericit a fost sotul meu . nu au contat greturile, starile de oboseala si toate celelate maruntisuri care fac viata grea unei gravidute, eu le-am luat ca pe ceva firesc si erau mai usor de indurat cand ma gamdeam la ghemuletul din mine. cele 9 luni au trecut fara evenimente deosebite, a era sa uit ca pe la 7 luni eram un seminar de afaceri si mi s-au pornit niste contractii de ziceai ca atunci nasc dar am luat un no-spa si mi-a trecut. pe data de 10 iulie ar fi trebuit sa plec la Budapesta la o conferinta regionala insa medicul de familie nu m-a lasat cu nici un chip sa plec, aveam nevoie de adeverinta de la el dar daca nu mi-a dat-o am ramas acasa. norocul meu ptr ca in acea noapte au inceput contractiile pe la ora trei ( dpn-ul meu era 28 iulie asa ca ma zis ca e ceva trecator si am luat no-spa). vazand ca nu se opresc contractiile mi-am sunat un prieten paramedic care era in drum spre Budapesta si i-am spus ce se intampla, in 10 minute toate cele trei autocare care erau pe drum stiau ca eu urmeaza sa nasc. sotul meu a fost un dulce in momentele acelea ptr ca eram aproape isterica ptr ca nu vroiam sa merg la spital o tinem una si buna ca toti sunt plecati din Bucuresti si ca nu e nimeni cu mine(de parca aveam nevoie de cineva sa nasca in locul meu ) , oricum a reusit intr-un tarziu pe la 5 sa ma scoata din casa si sa ma duca la spital. la ecograf mi s-a spus ceea ce stim deja ca voi avea un baietel in jur de 3000g . la 5 jumatate eram deja in sala de travaliu, la 7 mi s-au facut analize, iar pe la 8 a venit dr care era de garda( ma dusesem la spitalul respectiv la recomandarea prietenului meu care cunostea foarte multa lume acolo ) mi-a spus ca o sa nasc cu ea daca nu vreau sa chem un alt medic. durerile in tot acest timp au fost la locul lor, eliminasem dopul, insa nu mi se rupsese apa. pe la 8 jumatate am facut niste injectii care nu m-au mai lasat sa stau intinsa de durere( am stat calare pe chiveta din salon si la fiecare contractie ma udam cu apa ca simteam ca nu mai am aer, oxigenul nu avusese efectul dorit). pe 9 jumatate m-a urcat pe masa, in acelasi timp a sunat sotul meu si a vorbit cu o asistenta ca vrea sa intre si ca nu-l lasa, ca vrea sa fie cu mine cand nasc etc. insa asistenta la cererea mea l-a sunat pe portar si i-a pus interdictie, nu putea sa intre pana nu dadea ea ok-ul. acum mi-a rupt doctorita membranele, mi-au mai facut o injectie si a inceput partea cea mai grea si mai dureroasa. am urcat pe masa si da-i si impinge, la un moment dat, cand ii iesise capup si umerii a trebuit sa ma opresc ptr ca avea cordonul in jurul gatului si pana i l-a taiat am ramas fara contractii, dupa aceea nici ca a mai venit vreuna. asistenta a fost pe faza si s-a lasat cu toata greutatea pe burta mea si a reusit sa-mi scoata baietelul care s-a dovedit a fi o fetita rozalie, cu o piele curata si o gramada de par pe cap. la ora 10 fix s-a nascut comoara mea Iustina-Elena . va dati seama ca am uitat toate durerile cand am vazut-o, iar cand i-am vazut si chipul fericit al sotului meu( apropo spunea la toata lumea ,,am doua fete atat de frumoase"...imi dau lacrimile acum cand imi amintesc). abia pe la 6 seara m-au dus la fetita mea si de atunci nu am mai lasat-o de langa mine, a dormit cu mine din prima noapte si imi aduc aminte ca, cu toata epuizarea mea a fost o noapte nedormita ptr ca nu ma puteam satura sa o privesc, era atat de roz si de frumoasa, si semana, seamana si acum cu tati. acum e domnisoara mare, astazi implineste 8 luni , luni care au fost obositoare uneori dar in cele din urma cele mai fericite din viata noastra. va pup mamici si va doresc copii sanatosi si frumosi, iar voua celor care sunteti insarcinate o nastere cel putin la fel de usoara ca a mea.

. deja de mult timp nu a mai scris nimeni povestea nasterii. ce bine ca s_a inceput sa se scrie iarasi, poate asa se vor incumeta si alte mamici sa scrie. draga michi asteptam continuarea......

Chiar michi mai ai 2 povesti de scris...

kmi draga eu cred ca michi are de scris doar inca una nu??
pt. ca ea are 3 copii si a povestit deja cum a nascut pe primii 2. sau???

Da se pare ca micutu Constantin nu vrea sa o lase pe mami sa ne spuna cum a venit el pe lume. poate are el un secret si nu vrea sa il destainuiasca. sa stie numai el si mamica. ok am glumit.....sunt sigura ca ne va scrie michi dar noua nu ne ramane altceva decat sa asteptam......si eu va parasesc acum pe forum si mai vorbim doar deseara ca trrebuie sa plec la lucru. pa

una kmy, deseara.

Si eu vreau sa citesc povestea nasterii lui Constantin....... . cred ca ne asteapta ceva surprinzator daca am avut rabdare pana acum si am asteptat atata.

De abea asteptam!

Acum urmez eu de 2zile ca tot vreau sa scriu da numa nu apuc.
Eram casatoriti de 2ani si eu luam anticonceptionale si faceam pauza si l-am convins pe sot sa incercam sa vedem ce o sa iasa iar dupa vreo 3luni am facut testu si era pozitiv iar sotului meu nu-i venea sa creada si m-a tot pus sa mai fac teste am facut 5teste si toate erau poz.Nu-mi era rau doar foame tot timpul si ma deranjau mirosurile cand ne-am dus la dr avem 6sapt am calculat si ne-am dat seama ca am conceput-o in vacanta de iarna la schi in Franta.Mergeam in fiecare luna la dr iar pe la 4luni jumate ne-a zis ca e FETITA sotu a incremenit el vroia baiat nu mai vb nu zicea nimic pana si-a revenit,am incetat sa lucru la4luni jumate aveam un lucru mai greu,si am ramas acasa totul decurgea bine la 6luni m-am dus in Rom sa raman acolo sa nasc asa faceam examenele la faculta actele pasaportu botezu tot si urma sa venim in Ianuarie inapoi toti 3,sotu a venit in august in concediu am fost in vacanta in Ungaria iar e a plecat inapoi si urma sa vina pe cand nasc eu o sapt
Eram tot mai mare o tot stresam pe dr mea cu telefoane pe la 36de sapt am avut contractii si mi-a dat medicamente de mentinere era intoarsa tot,pe la 38 ma duc cu niste dureri pe cand s-a intors inapoi cu capu in sus si dr zicea mai greu sa se intoarca inapoi asa ca ma astepta cezariana da nu imi provoca nasterea asteptam durerile.Eu ziceam daca tot nu nasc natural macar durerile sa le simt si eu.Intr-o dim pe la 5mi se tot incorda burta din 10 in 10 min si stau asa in pat pe la 8 o sun pe dr si i zic ea mi-a si zis hai jos ca nasti da pe mine nu ma durea eu linistita am facut dus m-am pregatit nu ma durea am ajuns la spital m-a dus pe sectie si la 10 am nasct asa urla doar gura ei se auzea cand am vazut-o era cea mai frumoasa fetita de pe lumea asta cuarata la fata frumusica foc avea 3100 si 49cm era ok sanatoasa tun.Pe dimineta mi-au adus-o la alaptat asa tragea ca un aspirator era cuminte da avea o gura cand plangea asa cu tragea ea de tare mi-a si distrus sfarcurile plangeam de durere cand trebuia sa o alaptez nu ma durea asa tare operatia cum era sfarcurile,dupa 2zile a ajuns si tata cu avionul semana pe el era tare mandru iar dupa 6zile ne-a lasat acasa era cuminte dormea si papa mult.
Povestea mea nu e asa de intriganta ca si a voastra da asa a fost nu am rabdat dureri si parca o fost mai bine asa ca nu am stiut ce is alea dureri.
Iar acum tati o iubeste la nebunie chiar daca la inceput a fost dezamagit mai ales ca seamana cu el.Am nascut in oct iar in ianuarie am venit toti 3 acasa in Italia la casa noastra era tot pregatit de tati a cumparat de toate in casa mobile de toate s-a descurcat saracu si pt fetita aveam toate noi.Acum astept sa creasca sa-i facem un fratior

eu nu stiu ce inseamna durerie de nastere ptr ca doar am simtit un val de caldura si in urmatoarele 15 min ieram direct la maternitate vb cu doctorul cred ca sotul a fost mai agitat decat mine.mie imi era mai mult foame asta am simtit mereu pana a doua zi cand am nascut .am facut cezariana si am cerut sa mi se faca anestezie locala ca sa-mi pot vedea fetita.ce-i drep nu am simtit nimic,medici au discutat cu mine pana in mom. im care am auzit un planset , cel mai frumos sunet cel mai minunat moment si o mamaica cu ochii in lacrimi care abia isi mai zarea bebita care se uita mirata cu ochisorii ei mari si nu stia ce e cu ea.am revazut-o iar la 3 ore dupa operatie si de a doua zi am stat cu ea non-stop cu cea mai mare placere.

ce frumoase sunt povestile voastre le-am citit pe toate sa va traiasca bebeii si sa fie sanatosi.si eu abea astept sa vina printesele mele si va voi povesti si eu numai ca mai asteptam inca putin

nu ne mai povesteste nimeni???????

päcat ca nu am väzut pina acum subiectu asta
sunt cäsätorita de 6 ani si jumätate la-m cunoscut pe sotu meu acum 7 ani a fost dragoste la prima vedere era totul perfect ne iubeam si ne iubim aveam de toate casä masina amindoi servicii bune dar lipsea ceva din viata noasträ un copilas.
dupa vreo doi ani am rämas insarcinata a fost o bucurie in casa de nu se ma putea ce mai eram fericita deveneam mamicä dar nu a fost totul asa roz la 12 säpt de sarcina la un simplu control inima copilasului meu nu mai batea am pierdut sarcina am crezut ca a gäzut ceru pe mine dar nu vreau sa vä incarc cu experienta mea nefericitä.am luat anticonceptionale in continuare nu mai aveam puterea sa trec prin asa ceva.am stat doi ani si ma-m hotärit nu puteam sa las treaba asta neterminata trecusem de 30 ani nu ca ar fi fost o problema dar anii treceau si mie imi lipsea ceva anu trecut dupä un superp concediu la malorca a venit minunea eram INSARCINATA cu vestea asta a venit si frica ca se poate intimpla ceva au trecut si 9 luni dar bebelu meu nu vroia sa vina peste 8 zile peste termen doctorii sau hotärit sä-mi provoace nasterea ma-m dus dimineata la 8 mi sa dat o pastilä nimic usoara durere mä dilatam foarteincet plimbari, urcatul scärilor si dilatare deloc am mai primit o pastila in vagin iara plimbari iara scäri contractii inca suportabile sotul meu linga mine imi doream sa nasc normal se inserase deja mai primisem o pastilä si a inceput cu urläturi simtiam ca ma rup in doua nu mai stiam ce sa fac de durere mä gindeam ca doare dar nici chiar asa sotul meu era terminat eu sbieram de durere si el transpira linga mine de mila mea la 22 cerusem PDA nu mai puteam de dimineata de la 8 imi ajunsese cäposu meu nu vroia sa vinä mi sa facut clisma si atunca ma luat intradevar dureile alea groaznice mi sa facut in sfirsit pda ma-m linistit äi spuneam la sotu meu ca el este devina pentru ca el si-a dorit 05.05 data de nastere al bäietelului nostru si eram numa in 04,05 trebuia sa treaca de ora 24 a trecut si ora 24 sa facut si 1 noaptea si 2 si 3 si au nu ma dilatase-m destul dureri nu mai aveam fiindcä era inca injectia in functie sa facut ora 4 dupa 20 ore ma dilatasm destul sotu meu a zis ca merge sa ia un pic de aer moasa mi-a spus ca este totul ok la urmatoarea contractie pot sa imping si am inceput nu vroia nici cum sa vina dupa 27 minute de impinsaturi si o täietura frumoasa a venit pe lume sebastian un bäietel superb nu imi venea sa cred era baietelu meu sotul meu tocmai venise de la plimbare seby era deja venit au fost momente superbe de nedescris avea 52 cm si 3460gr era superb am uitat toate durerile era bäietelu meu URA am reusit eram super implinita era tot ce imi doream baietelu meu conceput in spania näscut in germania si cu singe de romän asta este povestea mea.
doresc tuturor femeilor care isi doresc copii sä äi primeasca este ceva unic de aia femeile sunt superioare bärbatilor vä doresc nasteri usoare si multa sanätate

frumoase povestiri....pline de emotii. multumim mamicilor ca ne_ati povestit. sanatate tuturor bebelasilor si copiilor mai mari.

sa_ti traiasca fetita si sa fie sanatoasa. pt. swedeza

Haideti ca va spun si povestea noastra.As vrea sa fie cat mai scurta san u va fie groaza sa cititi, dar nu cred ca voi reusi.Sa vedem
Acum un an si ceva, mai exact pe 8 august, pe la 8 seara (tin minte momentul perfect si am si notat in jurnalul bebelui) ii zic sotului ca nu mi-a venit si deja e o luna (am avut ceva pb si la mine era normal uneori san u-mi vina atata timp).Raspunsul lui: hai lasa-ma ca-ti vine ca de fiecare data, ca deja gravida ai fost si lunile trecute cand ti-a intarziat eu sunt stresata ca de obicei, el mai calm, mai realist.O sun pe prietena mea care imi zice sa-mi fac testul ca ce ma costa, doar 10 lei.Ma duc la farmacie, era deja 9 seara si se punea si de furtuna afara, iau testul, ajung plouata acasa si ma pun pe treaba si cand colo…apar 2 liniute!!!Nu steam ce sa fac sa plang , sa rad de fericire  i-am zis sotului care a ramas mut cateva minute si i-au dat lacrimile, eram fericiti pt ca ne doream un bebe chiar dc nu aveam casuta noastra.Ne-am sunat prietenii, ne-au felicitat sin e-au si facut o vizita cu ciocolata si sampanie Asta a fost intr-o sambata, luni merg la ginecolog (mai toti erau in concediu,fiind luna august – asa ca am mers la una pe care am gasit-o prin medicul de familie) si multi nervi mi-am facut.Imi zice aia ca e prea mic 9 mm, ca s-ar putea sa nu fie, dar ne vedem in sept dc nu-mi vine ciclul.Uffff, imi venea sa-i zic cateva!Adik eu fericita ca e ceva mic , acolo in mine, particica din sufletul si inima mea si i-am zice ca s-ar putea sa nu fie sau sa nu mai fie.
Pentru mine era acolo si asta conta!Mi-am facut programare la medical pe care il cunosteam si am asteptat.Binenteles ca pe 6 sept mi-a confirmat ca era acolo si ca e bine!Era prima noastra intalnire, prima poze pusa in album.Sotul era ofticat ca pe el nu l-a lasat sa-l vada, dar la urmatoarele intalniri, nu au mai fost pb si am fost trio-ul complet.Ma gandeam la greturi, la pofte, la alte simptome…dar eu, NIMIC!Numai somn, somn si iarasi somn!Prin luna a 8-a ceva arsuri, dar deloc importante!
Stiam de la inceput ca o sa nasc prin cezariana, pt ca am pornit cu tensiunea si glicemia mare, dar vreau sa va zic ca in sarcina am avut niste analize ca la carte!
Sambata am fost la control, era 21 martie, marti m-a programat la cezariana, la ora 7 jumate sa fiu acolo.
Luni seara am hotarat asupra numelui, Dragos sau Rares.A ramas ultimul pt ca ne-a placut mai mult!Am avut o noapte usoara, am dormit si dimineata la spital.Am nascut la Maternitatea Bega din Timisoara.M-a inregistrat si m-a dus sus in sala de operatii.Acolo l-am cunoscut pe dr anestezist, am discutat ce si cum si s-au pus pe treaba.M-au urcat pe masa, m-au conectat la toate aparatele alea, mi-a facut epidurala (mi-era asa o teama de ea, dar nu a durut deloc) si intinsa stand, a inceput amorteala.A venit doctoral, eram fericita sa-l vad pt ca aveam f mare incredere in el si pt ca era singurul pe care-l stiam.Eu sunt guraliva d efelul meu si am incercat sa vb cu cei din jur, dar aia cred ca ziceau ca’s nebuna, ei ma taie eu am chef de vb  A inceput operatiunea, dar eu nu am constatat pt ca eram prea ocupata sa-mi dau masca de oxygen jos, ca ma deranja si sa o rog pe vreo asistenta sa ma scarpine pe nas, ca ma manca…ufff! Si binenteles, pana m-am acomodat, am numarat toate floricelele de pe pereti, plus bucatile de faianta ce le vedeam si apoi vazand ca doc vb intre ei, m-am bagat si eu.Am discutat despre Pastele cailor, despre sotul meu care se temea sa nu fie fetita (nu ca nu-si dorea, ci pt ca stia ca e baiat – doctorul la consultatii mai glumea pe seama sotului pe tema asta), am vb despre o lipoabsortie pe care mi-a zis ca nu mi-o face ca se supara colegii lui din domeniu si dintr-odata am simtit cum trage ceva din mine si am auzit un scancet (exact plansul de alint al lui Rares de acum) si uite-l Doamne ce frumos era asa rozaliu, fara pete, fara sange, fara vreo chestie albicioasa.Se mirau toti ce curat e!L-am vazut, l-am pupat in zbor, mi-au zis ca e 10 si l-au luat.Eu tot pe masa, doc isi facea tb lui, am mai discutat dar deja gandul imi era altundeva – la feciorul meu –RARES IONUT!
Cand au venit brancardierii sa ma duca in salon m-a apucat rasul, erau doi tipi pitici si slabi si ma gandeam ca eu la kg mele ii bag in pamant.M-au dus in salon si in afara de faptul ca mi-a fost frig, altceva nimik.La vreo jumatate de ora mi-am vazut sotul si baiatul .Cei doi barbati din viata mea erau in fata mea si era tot ce aveam nevoie Am stat 6 zile in spital din cauza injectiilor din burta, dar pt mine a fost ca un concediu.Fara dureri, a doua zi m-am ridicat, putin incomod, dar asta e!Asistentele super de treaba,infirmierele la fel, de doc nu mai zic.Eu am fost f multumita..a portarii ma enervau ca nu-i lasau pe vizitatori sa stea prea mult, dar atat! Tin sa va spun ca imi pusesem lenjerie pt pat de acasa, capac de wc si cate si mai cate, dar nu le-am folosit !
Sotul meu zice ca mi-a fost asa usor totul, pt ca mi-am dorit bebele asta f mult si cred ca are dreptate!

foarte frumos......ce emotionant..... multumim ca ne_ai impartasit si noua. multa sanatate...

povestea mea este mai trista dar o sa v-o spun totusi: m-am casatorit la 24 d ani dupa vreo 4 ani am ramas insarcinata (si eu am retroversie uterina si mi s-a spus k o sa raman greu insarcinata),dar din pacate dupa 3 luni a trebuit sa fac avort pt. k aveam sarcina oprita in evolutie.Nu va spun cat am plans pt. k n doream f mult un copil apoi dupa un an am ramas din nou, am mers la un dr. in buc. kre ne-a spus k am sarcina gemelara.Va imaginati c bucurie, soacra mea a inceput sa planga pt. k si cumnata mea urma sa nask tot gemeni, cu 5 luni inaintea mea.Am avut greturi mari pana au miscat bebelusele(ulterior am fost imformati k o sa avem 2 fetite), apoi totul a fost aprox. ok, la 6 luni aveam o burta k d 9 si mi se umflau f mult picioarele.Dr. mi-a spus k o sa nasc inainte d termen pt. k era sarcina gemelara.Cu o sapt. inainte sa nasc m-am instalat la o matusa in buc. trb sa merg lunea sa ma bage in sala la cezariana, dar vineri noaptea, p la 2 mi s-a rupt apa, iar sambata la 14,25 am nascut-o p Amalia Mihaela d 3600 g, iar la 14,30 p Ana-Maria d 2700 g la Bucur, p 4 nov. 2006. Nu le-am vazut imediat pt. k a durat pana m-am trzit din anestezie si eram si anemik(culmea, inainte sa nasc aveam 99 d kg la 1,75 m inaltime asta in ultima luna d sarcina) Din pacate, a doua zi dupa nastere, pediatrul din maternitate a depistat k Amalia are probleme si au trimis-o la Budimex; nu-i comunik esofagul cu stomacul si trebuiau sa o opereze k sa-i sudeze acolo, apoi au mai aparut complicatii si cu inima nu putea respira fara aparate, era suspecta d sindromul Down dar n-au mai apucat sa-i fak mai multe investigatii pt k la 3 sapt. din pacate, D-zeu s-a hotarat sa o ia la el. Va dati seama c am simtit noi atunci, mai ales eu, kre o purtasem 9 luni in pantec si nici macar n-am apucat sa o vad, sa o tin d manuta, eu, mama ei ! A trebuit sa stau cu cealalta si familia a vrut sa ma protejeze pt. k alaptam si ziceau k macar sa fie Ana-Maria bn. Nici cand l-au sunat p sotul meu sa-i spuna k murise nu mi-au spus, au zis k se simte rau si l-au chemat la spital. Gandurile astea ma chinuie mereu, k nu mi-am vazut copilasul, k n-am fost acolo cand avea nevoie d mine, nici macar la inmormantare nu m-au luat, ma mai alin la gandul k cel putin am apucat sa o botezam in spital si asa a fost inmormantata crestineste. Multumesc lui D-zeu k Ana-Maria este sanatoasa(n-au fost amandoua in aceeasi placenta), este isteata foc si cand va creste mai mare o sa-i povestesc d surioara ei geamana kre o vegheaza d sus dintre ingeri. Sper k nu v-am intristat prea tare, dar asta e povestea mea.

ta dar cu un final fericit.sa te bucuri ca ai ramas cu o fetita sanatoasa si Dumnezeu a avut grija sa o ia pe surioara la El(botezand-o inainte sa se duca sus in cer).eu am nascut un pic mai greu.am avut o nastere provocata pt ca era medicul meu de garda.m-am internat intr-o zi de luni la ora 14.m-au dus in sala de travaliu unde la ora 15 mi-au facut un calciu intravenos si m-au supravegheat 2ore timp in care eu nu am avut simptome sa nasc si m-au mutat intr-un salon unde erau fete care aveau probleme cu sarcina inca nu nascusera.am glumit cu ele,eram foarte vesele eu nu mai simptome de nascut nu aveam dar pana la ora 22 cand a venit doctorul si mi-a spus ca daca nu o sa nasc in seara aia o sa imi de-a drumul a doua zi acasa,dar nici bine nu a plecat si au inceput contractiile si la ora 1:30 asistenta l-a chemat pe doctor mi-a facut control si m-au dus in sala de travaliu sa imi faca dilatatie ca nu aveam decat contractii foarte puternice si toata noaptea m-am chinuit ca au trebuit sa ma dilate de mai multe ori si sa imi rupa apa deabia la ora 7:05 am nascut-o pe fetita noastra maria sanatoasa si cu nota 10.

Am citit toate povestile voastre cat timp am fost insarcinata si am zis ca o sa scriu si eu dupa ce voi trai aceasta frumoasa experienta...Acum mi-a venit si mie randul sa povestesc..
Am ramas insarcinata in februarie 2009, in martie asteptam eu sa vina menstruatia dar nimic si imediat ne-am gandit ca ar putea fi bebe pentru ca asta era a doua luna in care incercam...eram totusi destul de nesigura, aveam uter retrovers si credeam ca o sa intampin ceva probleme, dar n-a fost asa:)
In primele 3 luni am avut o stare generala proasta, tot timpul greata , pofta de mancare deloc si somn la greu...Am facut si prima ecografie .... ce bucurie..am vazut profilul lui bebe. Am inceput sa ma simt mai bine siiii la 4 luni am inceput sa-l simt miscandu-se, foarte slab dar era el stiam...
La 5 luni m-am dus cu sufletul la gura sa vad ce avem( amandoi ne doream fetita) si... nu a fost sa fie...mi-a spus pe loc ca am un BAIETEL. Atunci am fost dezamagita, Doamne cum am putut sa gandesc asa, acum imi pare nespus de rau..
Sarcina a decurs foarte bine, nu am avut niciun fel de problema, numai spre sfarsit eram un pic mai mare, ma miscam cam greu dar si miscarile pe care le simteam erau emtionante.
Ma asteptam din zi in zi sa dea bebe vreun semn ca vrea sa vina, dar trecusem si de sapt 40 si el nu voia sa-si faca aparitia...La sfarsitul saptamanii 41 am eliminat dopul gelatinos...wow...de-acum vine bebe , n-are incotro!(asta se intampla joi)
Duminica dimineata am fost iar la monitorizat si dr mi-a spus sa ma prezint duminica seara ca sa facem ceva , nu aveam prea mult lichid amniotic....
Duminica seara la 8 eram la spital, cu tot cu sot si mama...m-au instalat intr-un salon cu 2 paturi, eram insa singura... au ramas si sotu si mama cu mine pana la 23 cand a venit dr si mi-a aplicat un gel care sa grabeasca un pic travaliul, care incepuse deja de pe la 10, simteam eu niste dureri insa nu stiam sigur daca-s contractii...erau contractii!
Sotul a plecat pe la 1 noapta si am ramas eu singura...cu durerile si cu bebe.
Pe la ora 3 am cerut dr sa fiu vizitata sa vad daca durerile astea destul de intense sunt in van sau am inceput sa ma dilat...a cam carait, uitandu-se la aparatul de monitorizat, zicand ca nu-s regulate ca bla bla.... dar totusi m-a vizitat....spre surprinderea ei si a mea aveam dilatatie 3 , wow deci bebe e pe drum....
Am suportat asa pana dimineata cand a aparut sotul ... vai ... ce bucurie ... aveam si eu cu cine sa ma mai iau...si cand veneau contractiile ma tinea de mana...era mai bine.
La ora 10:40 luni dimineata iar m-a dus la vizita... aveam dilatatie 5. Mi-au spus sa ma pregatesc ca mergem jos la sala de nasteri.
Am coborat impreuna cu sotul insotiti de o dr tanara, blonda , foarte draguta..cu ea urma sa nasc..jos, la sala de nasteri m-a asezat pe o masa pravazuta cu suport pentru picioare, foarte comoda... si iar la monitorizat.. si vizita din nou...dupa o ora, la 11:45 aveam dilatatia 7...mergea din ce in ce mai repede , dar si durerile erau din ce in ce mai mari:(
Mi-a rupt si sacul si imediat am simtit un val de apa calda curgand si apoi contractia cea mai puternica si mai lunga din tot travaliul. Apoi au fost dureri tot puternice dar mai suportabile... am avut noroc ca a fost sotul langa mine, cand venea cate o contractie il strangeam tare de mana si-l si zgariam cu unchiile ... ca sa simta si el durerea...
La 12:45 aveam dilatatia 9 si aveam de pe acuma senzatia de a impinge dar inca nu era timpul, am mai dat la spate alte contractii si la urmatoarea verificare era disparuta bordura, deci puteam sa imping, aveam dilatatia 10 la ora 13:30.
La fiecare contractie impingeam de cate 2 ori , dar offf.... simteam ca nu mai pot, cand se va termina, chiar nu mai aveam putere si stiam ca nu imping cum trebuie dar trebuia sa fiu tare inca putin...
Doctorita ma stimula spunand ca am un baietel blond-blond, dar nu ma mai interesa ce culoare are parul , voiam sa se termine odata...cu mare efort am impins si a iesit capul...dar contractie se duse, trebuia sa o astept pe urmatoarea ca sa iese tot...in sfarsit...s-a terminat...am auzit plansul lui Matei....era ora 14:02.
Mi l-au pus pe piept asa cum era tot plin de sange....uau....ce bucurie...puiutul meu, ce ochisori avea el si cum plangea...
Dupa cateva minute l-au luat sa-l cantareasca, sa-l spele, etc, timp in care am eliminat placenta si m-au cusut... A fost f. rau pentru ca a trebuit sa mai stau iar cu picioarele desfacute pentru cateva minute si eu chiar nu mai puteam , eram epuizata...in sfarsit au terminat, m-au spalat si imediat mi l-au dat pe Matei la san...cata emoie, mititelul, cum se baga el langa mine sa manance...
Dupa cam 2 ore, m-am coborat de pe masa si m-a insotit o asistenta la baie , ajutandu-ma sa ma spal ...eram un pic ametita dar ma simteam destul de bine. Apoi eu si Matei am fost instalati intr-un salon unde mai era o mamica ce nascuse de dimineata.
Partea urata a fost ca nu m-am putut odihni mai deloc in spital, deoarece bebeii stau cu mamele in salon si a trebuit sa fac drumuri dese la asistente, pentru ca plangea, il durea burtica sau trebuia schimbat. In rest a fost foarte bine, toata lumea s-a purtat foarte frumos, si asta fara sa platesc nimic.
Asa a venit pe lume Matei, puiutul nostru, avand 3 560 g, 50 cm si scor apgar 9 dupa 1 min si 10 dupa 5 min.
Acuma blondutul nostru are aproape 2 luni( vineri , pe 23 ianuarie face 2 luni), suntem sanatosi, papa des, numai colicile il supara pe mititel, sper sa treaca cat mai repede...
A fost cel mai frumos eveniment din viata mea, si greu, dar ma bucur ca am putut sa nasc natural si sa nu avem probleme.
Sanatate tuturor si nastere usoara doresc celor care sunt insarcinate!

elena tu ai o poveste foarte trista.nu am putut sa nu plang pentru ca eu m-am chinuit 10 ani sa am un copil.am pierdut sarcini mari la 5-6 luni.dar dumnezeu mi-a dat-o pe bianca ca rasplata la tot ce am suferit.acum ma simt implinita.durerea care o suporti atunci cand ti se spune nu o poti uita niciodata.mereu o sa am in minte bebei pierduti.pt ca orice ar fi nu poti uita.dar acum avem bebei care ne vindeca cat de cat sufletele.va pupic

am uitat sa spun ca am aflat de sarcina de mos nicolae ,acesta a fost un minunat cadou pt noi

printesa noastra s-a nascut chiar in ziua in care am facut noi 5luni de casnicie....19.07.2009.....la 4dim au inceput durerile....12 ore pana mi s-a rupt apa...dupa ce mi s- rupt apa erau si mai groaznice durerile...nu eram destul de dilatata...la 18:50 printesa a venit pe lume....cu o taieturi si multe dureri....da ce mai conteaza.....3000 si 50cm.....cea mai frumoasa zi si cel mai frumos cadou....de atunci data de 19 e in dubla sarbatoare

la noi a fost usorr!!dimineata la 4 ma luat contractiile,era ca o senzatie de ami vine intruna la toaleta prima oara chiar am crezut cami vine la toaleta dar dupaia miam dat seama ca sunt contractiile.nu am spus la nimeni nimik,deoarece nu ma durea prea tare .pe la 6 am trezit toata casa .am facut dus ,am sunat dr si pe la 8 30 mam dus la spital razand,cand ma vazut dr ma intrebat ca ce caut aici ca eu nu am dureri din moment ce rad,aapoi ma suit pe vestita capra si ma consultat surprizaaaaa aveam dilatatie 6 spre 7!ma trimis apoi la clisma si m-a trimis in salon spunandumi ca la 14 o sa nasc!nu am avut dureri pana inainte cu 20 minute sa iasa cea mai frumoasa fetita raluca nicoleta.apoi ma urcat pe masa mia rupt apa nu am simtit nimik nimik,si ma dus inapoi in pat venind des sa ma controleze,si la ultimul control o spus hai pe masa sa ne uitam niciodata nu o am suit cum vorbea calm .pentru ca el cand ma controlat o simtit bebele.atunci ma ajutat sa urc pe masa am impins de cateva ori ca si moasa o spus ca ii era frica cami iese ochii din orbite cat am impins.si la 14 fixxx o iesit iubita noastra.sotul si parintii mei erau la usa si se uitau cu lacrimi in okii cum am dat nastere la fetita noastra de 3500 si 51 cm

Foarte frumose sunt toate povestile voastre dragi mamici,dar ptr. mine a fost o experienta nu prea placuta....Totul a inceput pe 8sep.2008 cand m-am dus la control la maternitate si doamna dr.mia spus ca trebue sa ma astept sa nasc cat de curand.OK...Plec de acolo fiind frumos afara si ma mai plimb un pic pana acasa.Pe drum deja simteam o durere surda in partea de jos a burtii dar nu am bagato in seama crezand ca nu-i nimic...Ajung acasa pe la 12 si ma duc la toalea si m-a speriat ,avusesem o scurgere maronie (fff putina).Tote ca toate dar mai eram si singura acasa si parca nu vream sa intru in panica.Si uite asa sa facut seara a venit si sotul de la munca ,iar eu tot mai avem acele duriri care ereau din ce in ce mai puternice,dar nu vream sa-l sperii si pe el.Ne-am dus la culcare pe la ora 22 ,dar pe mine nu ma lua somnul sii am inceput sa-mi preg. bagajul.Si uite asa sa facut ora 12 noaptea si nu mai puteam de durere, iar contractiile erau din ce in ce mai dese si mai dureroase.Il trezesc pe sotul meu si plecam la maternitate unde am ajuns pe la ora1.Si de aici incepe groza ptr. mine.... durerile erau ff dese si lungi,am uitat sa spun ca am ajuns acolo cu dilatatia 5 si chiar ma bucuram ca o sa nasc repede dar.....socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa...Sa facut ora 6 si eu pace sa nacs plus ca membranele se rupsesera ,dar lichid nu aveam cum trebue era modificat de o culoare mai inchisa si gros.Si uite asa au inceput medicii sa se perinde pe langa mine si fiecare isi dadea cu parerea ,iar eu stigam ca vreau sa mi se faca cezeriana ,ca nu mai puteam de durere,dar nu se putea face fara acordul sefului sectiei.Sa facut ora 9 si bebe tot in burta mea era.Intrun final vine si dr.sef de sectie si dai scobela si chinuiala pe mine....si care mai de care ,ca nu imping bine ,ca nu asa ,ca invers si tot asa,vrand intrun final sa-l scoata pe bebe cu forcepsul numai sa nu faca cezariana.Sau convins ca nu vrea sa iasa nici asa si la 10,45 Ciprian a venit pe lume prin cezariana....De ametita ce eram si obosita nici nu l-am auzit plangad..Si partea cea mai interesanta daca nu ma operau se putea intamla ceva ma grav ...aveam uterul varicos si cand lau taiat sa pradus o hemoragie,era sa-mi pierd uterul...dar acum parca scriu povestea altcuiva si nu e a mea.Cand il vad ce mare sa facut,ce destept este,si mai ales cand imi zambeste ma face sa uit de toate cate sau intamplat....Va trimitem multi pupici la toate mamicile si la toti bebeii,iar viitoarelor mamici le uram o nastere usoara si sa aiba mult,mult curaj....ca apoi se uita totuil.....

uita va povestesc.eu dupa 2 ani de incercari in sf.am ramas insarcinata.eram in al 9-lea cer,am avut o sarcina complicata la inceput am stat si prin apital pt deshidratare ca vomeam si apa care o beeam si in loc sa ma ingras intro spt.am dat jos9 kg.asta pana in luna a4-a la sf sarcinii am ajuns la 70 gk eu care tot timpul aveam 57-58.bun .in data de 26 dec.2009 la ora 23 ma apucat o durere de burta,mam dus si mam intins in pat.la 1 noaptea mam trezit ca am simtit o durere tare in burtica fiind primul meu copil habar naveam care sunt semnalele ca se aproprie clipa.asa ca mam ridicat din pat si mam dus spre bae dar nam ajuns am rupt apa.lam trezit pe sotu si am plecat spre spital.mau pus la aparate si miau zis ca inca nu trebuie sa nasc.mau translatat in salon dar dupa 30 min am foast inapoi la aparate ca au inceput iar contractiile cu cat trecea mai mult cu atat ma dureau mai tare si erau mai dese .imi venea sa ma sui pe pereti de durere.miau administrae epiduralul(un anestezicin coloana )si nam mai simtit nicio durere,eram in al 9-lea cer mau pus in sala de dilatare unde lau lasat si pe sotu sa intre si am stat acolo 4ore.pe la 12 la amiaza in 27. 12.09 am inceput sa simt iar putin contractiile cand sa uitat moasa la mine dej ase vedea caputul copilului,mia zis ca are paru brunet si lung(avea dreptate)ma treanslatat in sala de nasteri unde ma acompaniat si sotul binenteles si acolo deja simteam iar durerile.am avut langa mine o moasa ,o doctorita si o asistenta si sotu .mam chinuit 20min.si copilul nu iestea au trebuit sa ma taie jos si si asa uf greu detot doctorita ma apasea pe burta sa imi impinga copilul in jos si tot greu.dar la urma urmei a iesit cu chin cu vai .toti au ramas uimiti nu se asteptau sa fie de 55 cm si 4,600kg daca stiau ca e asa mare imi faceau cezariana .era super lau curatat si i lau dat sotului meu sal tina pana mau cusut caci cu toate ca mau taiat mam cam rupt miau pus cam 15-20 de fire interioare -exterioare,tin minte ca primul cuvant al sotului meu cand la luat in brate a fost::"suzi copilul asta e leit ca tine "si avea dreptate.puiul meu a fost cel mai mare din spital si toata lumea venea sal vada pe micul gigan dupa ce mau translatat in salon unde binenteles a stat sotul cu mine 2zile pana mau externat,si medicii imi ziceau razand ca deja e crescut no sa ma chinuiesc cu el caci deja nui un bebelus nou nascut ca pare de 3 luni.sperca toate sa aveti norocul sa picati pe niste medici cum sunt aicia in strainatate buni si respectosi care au foas tot timpul langa mine decand am intrat in spital pana am nascut nu mau lasat nicio clipa singura tot timpul aveam 2 persoane dragute langa mine ,si asta intrun spital normal nu particular ci unul de stat.un salut tuturor

Inca de cand am aflat ca sunt insarcinata aveam o intrebare in minte care nu-mi dadea pace: oare cum o sa nasc? natural sau prin cezariana? stiu ca e la moda acum sa faca femeia cezariana, ori din cauza fricii de durere sau din comoditate. Bineinteles atunci cand nu se impune din motive obiective, eu una consider cezariana o cale de ocolire a unui fenomen natural, prin care orice femeie poate sa treaca. Asa ca in momentul cand am intrat in saptamana 37 de sarcina si am mers la control am intrebat-o pe doctorita cum imi recomanda sa nasc. Mi-a spus ca ea este adepta nasterii naturale atunci cand nu este nici un inconvenient pentru asta - deci urma sa incercam sa nasc natural. Marturisesc ca am regretat amarnic in zilele urmatoare toate acele emisiuni gen "I didn't know I was pregnant" si "Birth stories" la care ma uitasem. Imi veneau in minte relatarile acelor femei: pe o scara de la 1 la 10 durerea e de 20. Nu suna bine deloc...definitely not good at all! Dar fapta era deja consumata, mi-era jena sa imi anunt doctorita ca m-a luat cu frici si alte cele si de fapt cred ca as vrea cezariana. Asa ca m-am pus pe "rasfoit" netul si incercam sa ma conving ca nasterea naturala e cea mai buna. Memo to me: pot s-o fac si pe asta - imi repetam eu zilnic mai ceva ca si mielul care e pe punctul de a fi dus la taiat. Am intrat in saptamana 38 de sarcina si deja simteam ca nu mai pot: burta mare, picioarele umflate, durerea de bazin si de spate ma terminau slowly but surely, asa ca deja ajunsesem sa uit de frica nasterii si sa-mi doresc sa nasc odata - si din dorinta de a scapa de toate inconvenientele enumerate mai sus, dar mai ales din dorinta de a-mi vedea odata flacaul. Ma incercau mii de sentimente: eram mamica dar parca nu ma simteam exact cum ar trebui...cum ar fi trebuit sa ma simt? Ca si in filmele in care totul decurge natural, de parca femeile acelea ar fi luat lectii despre cum sa fie mame. Ei bine, la mine nu era asa. Aveam o teama ca nu o sa fiu o mama buna, daca o sa-mi reneg feciorul??? Un cuvant dur, dar imi dorisem sa am o fetita si acum aveam senzatia ca poate nu o sa-l iubesc asa de mult daca e baiat. Si tot felul de alte bazaconii dadeau tarcoale creierasului meu cenusiu si prea odihnit in acele momente. Dar sa revin la nasterea in sine: ajunsa in saptamana 38 spre 39 somnul bun in timpul noptii era demult o amintire frumoasa. Drumurile la baie pareau un ordeal pe care trebuia sa-l trec mai ceva decat un sclav obligat sa mearga pe jar incins. Asa ca, in 29.04.2010 pe la ora 4:30 a.m. eram in bucatarie si mancam niste paine cu finetti. M-am ridicat frumos de la masa cu gandul ca voi merge sa ma intind inapoi si sa incerc sa mai dorm putin. In momentul in care am ajuns pe hol si am simtit ca imi picura ceva pe picior in jos am zis ca e clara treaba: vezica mea care deja era demult inghesuita de uterul prea mare cedase! Bine ca nu eram pe unde prin oras - mai ales ca inainte cu vreo 2 zile fusesm sa fac piata! Am mers la baie, m-am spalat, mi-am luat alta pijama si ma pregateam sa ma pun in pat cand am simtit din nou aceeasi senzatie neplacuta de bebe care inca nu stie sa faca la olita. De data asta o intrebare mi s-a strecurat repede in minte: oare mi s-a rupt apa? O, daaaaaaaaaaaaa! Mi se rupsese apa asa ca nu am mai pierdut timpul, l-am anuntat pe tatal feciorului si m-am bagat in baie la dus ca doar nu puteam sa merg la maternitate fara sa ma dichisesc. Daca se speria fiu-meu de mine? Era deja 5:20 a.m. cand ma aflam ma maternitate cu ai mei si cu bagajelul asteptand sa mi se ia datele si sa ma internez. La consult diagnosticul a fost: sarcina la termen - 39 de saptamani fix, dilatatie 4 cm. De acolo am mers in sala de nasteri unde mi-au dat un patut pe care m-am asezat cu mai emotii in asteptare moasei care urma sa vina la schimbul de zi. Dupa ce a venit moasa cu aparatul doppler am vorbit putin cu colegele de salon, am dat telefoane - ca deh! emotiile erau mari si pe la 8 mi-am sunat doctorita care era deja in drum spre maternitate. A venit la raportul de garda si apoi a urcat sus la mine. Aveam dilatatie mica, inca puteam sa rad si sa ma plimb. O colega de salon se pregatea sa nasca in timp ce pe alta o adusesera din sala de nasteri. Esti o fericita! ma gandeam eu in sinea mea cu un pic de invidie, ce-i drept, ca doar nascuse deja. Cealalta tipa care trebuia sa nasca avea dilatatie mare si urla din toate puterile sa-i faca cineva ceva ca nu mai rezista. A venit moasa la ea si ar fi fost mai bine pentru mine daca nu as fi auzit discutia dintre ele:
- De ce tipi? o intreba moasa. Stii ca nu e bine, iti consumi energia aiurea si nu te ajuta cu nimic. Doar tu ai mai nascut o data, stii cum e.
CEEEEEEEEEEEEEEEEE??? Mai nascuse o data? Si acum urla in halul asta? Deci e clar: m-am scos, o sa mor in chinuri, o sa ma tavalesc pe jos, o sa tip din toti plamanii! Vine moasa iar la mine, povestesc putin cu ea sa mai prind curaj. Ma urca pe capra - aka masa de consult ginecologic pe care o urasc profund - si-mi da verdictul: dilatatie 7. Primesc 2 injectii cu calciu, dupa care infernul: aveam niste dureri de oase de simteam ca ma bagase cineva intr-o menghina si tragea de ele. Imi controlam respiratia si ma treceau toate gandurile negre. Era foarte dureros, simteam ca-mi crapa bazinul. Vine si doctorita si langa mine o alta tipa plangea de mama focului. De durere, ma gandeam eu. O duce pe respectiva in salonul de nasteri si raman doar eu cu doctorita si moasa. Atunci mi-au spus ce de fapt la femeie i se rupsese apa si avea doar 6 luni de sarcina, ca fetita ei era foarte mica (450g) si nu prea avea sanse sa traiasca. Mi-au dat lacrimile si am simtit cum mi se urca un nod fierbinte in gat si am zis atunci in sinea mea ca sa-mi dea Doamne Doamne o durere de 100 de ori mai mare decat aceea pe care o aveam numai sa fie bebe bine. Ajunsesem in sfarsit la dilatatie 10 si doctorita mi-a zis:
- Impingem de cateva ori aici pe pat si apoi ne mutam in salonul de nasteri. Acu-i acu, zic eu in sinea mea, in timp ce ascultam ce-mi spunea doctorita:
- Cand vine contractie mare impingi, nu din gat, cap sau alte parti, ci din burta! Ca si cand ai fi constipata. Dupa ce trece contractia, nu mai impingi, ii dai aer la bebe. Ai inteles?
- Da, sa traiti! imping pe contractie din muschii abdominali, apoi dau aer la bebe. Parea usor insa la primul impins pe contractie am crezut ca sar pe geam: durea ca naiba sa imping in timp ce aveam contractia! Mi-am adunat fortele si am zis: this is it...nu pot sa mai dau inapoi. Am impins de cateva ori si moasa a zis:
- Gata! mergem sa nastem. Cum? cine? ce? Eu sa nasc, ea sa nasca sau amandoua? Nu mai constientizam deja. M-au suit pe masa, m-au sterilizat si am inceput iar cu impinsul. Doctorita imi zice:
- Impinge! si mai, si mai, si mai! Hai ca ii vad capul - e brunet! faza la care ma umfla rasul! Mai imping de cateva ori, simt o usturime profunda si iese si Stefan al meu! Mi-l arata cateva secunde asa cum e si apoi il duc la curatat! Pe mine incepe doctorita sa ma coase. Cand l-au adus pe Stefan infasurat in paturica si mi l-au pus pe piept am simtit cum sta lumea in loc. Eram mama cu adevarat si simteam asta prin toti porii...ca oricum despre cat de mult il iubesc nu are rost sa stau sa scriu acum, fiindca nu mi-ar ajunge sute de pagini.

bebele meu a venit pe lume cu o saptamana mai devreme,desi doctorul mi.a zis de la 8 luni sa ma pregatesc,asa ca bagajul era la usa cu tot ce trebuia.am avut contractii false din timp,asa ca incepusem sa ma obisnuiesc cu durerea ,chiar mi s epareau normale,m.au ajutat mult exercitiile pe care le faceam,mai ales cand aveam dureri.cel mai mult mi.am dorit sa nasc noaptea,ametita fiind sa nu realizez prea bine ce se intampla,nu va spun ca habar nu aveam ce se va intampla,m.am interesat de bebe si tot ce tine de el,am citit mult,dar am evitat sa ma documentez asupra nasterii,convinsa ca fiecare femeie naste diferit si la ce sa ma necajesc.miercuri seara am facut dusulet si m.am pus la somn,nimic nu anunta sosirea bebelui,am dormit pana la 1 cand au inceput contractiile dureroase dar haotice,am fost la baie si m.am pus iar in pat sa mai dorm,ca eram tare obosita,dar la 2 ma simteam tot mai rau,am luat telefonul in mana si intinsa in pat,numaram,erau la 5 minute si foarte dureroasa,ce sa fac?sa ma duc sa nu ma duc?!merg incet la baie,sa nu imi trezesc sotul,ca a doua zi trebuia sa mearga la munca si sa nu fie obosit,fac un dus,ma cremuiesc si iar vin la somn,e deja ora 4,ma pun iar in pat,nu mai am somn,tot ma doare,tot regulate,ma pun in diferite pozitii si ma apuc de facut miscare,nu trece cu nimic,nici cu dus,cand erau cele false,la 10 minute nu mai aveam nimic,ce sa fac?voiam sa ma apuc de treaba,sa gatesc ceva pe a doua zi,dar nu puteam,abia ma ridicam din pat,la 5.30 iar m.am dus la baie,iar a m facut dus,ma duc in camera verific sa am tot ce imi trebuie in bagaj si merg iar la baie,surpriza,dopul era cazut,ce sa fac?ma duc repede sa ma imbrac si la 6 imi trezesc sotul,ei,cred ca a dormit deajuns.coboram sa bea o cafea ,dar saracul nu si.a dat seama ca nasc, a crezut ca merem sa vedem de ce ma simt asa,ajunsa la spital sunt controlata,ma lauda ca am dilatatie de 5 cm,si ma pune sa ma schimb sa mergem in sala de nastere,sotul mutise,a intrebat de 2 ori daca nasc.ajunsa in camera,imi pune curelele pe mine si asteptam,bebe e ok,imi zic sa ma comport normal,sa fac ce simt,ma asez pe pat,ma cearta,sa ma plimb,dar eu asa stateam si acasa si imi era bine,incepe miscarea,ma pune pe masa,apoi pe pat,pe scaun,pe jos cautam pozitia ideala pentru nastere,eu aleg patul,am uitat sa spun,cand intru pe coridor ...tipete,ce m.am speriat,ma linistete doctorita,asa face de cateva ore si nici nu are contractii.bun...oare fac si eu la fel,ma chinuie asistentele ca nu se rupe apa,in sfarsit sut inundata,m.am speriat putin,apoi imi spun ca incepem,cand ma simt pregatita sa imping,sotul imi era alaturi,ma mangaia,ma tinea de mana,imi facea aer,doar ca toate imi faceau rau,nu suportam sa ma atinga sau sa imi vorbeasca.imping ce imping si mi se spune ca se vede capul,nu mai pot si ma uit si eu,ca na eram curioasa,vad un capusor negru,oare o semana cu mine,gata cu gandurile la impins iar,nu pot si nu pot,le spuneam asistentelor,imi scot sotul afara si ma pun pe treaba..intre timp mai vin 2 asistente si o doctorita ,deci erau 5 care stateau si se uitau la mine,sunt nervoasa,ce cauta toate?am nevoie de intimitate?de ce nu ma ajuta nimeni?ma supar,inchid ochii si imping,la scurt timp,se aude un plans de bebe,e puiul meu.bun venit pe lume!ma intreaba daca il vreau in brate cum sa nu,doar am asteptat 9 luni,il pun la piept,vine si sotul si admiram rodul dragostei noastre,nasterea a fost una usoara.am uitat repede,la fel si sarcina,ma durut rau cand m.au cusut putin,ca na era nevoie.asa ca,plina de curaj,mai vreau un bebe..

frumoase sunt momentele dupa nastere cand iti tii copilul in brate.eu am nascut in italia,ma-am dus cu sotul meu la un ultim control.ginecologul a observat ca pierd lichid si m-a internat de urgenta.am plans,speriata nu stiam ce se intampla,sotul meu era si el foarte speriat.am stat internata o zi in care mi-au facut analize,etc.m-a coborat jos unde erau salile de nastere.a venit si sotul meu si a stat tot timpul cu mine.pierdeam lichid in continuare asa ca mi-au rupt doctorul apa ,de la ora 10 dimineata pana la 16 am stat in travaliu,la 16 m-au dus intr-o sala si m-au pus pe un scaunel si imi zicea sa imping,dar in zadar,apoi din picioare,nimic,nu mai aveam nici o putere m-au urcat pe masa si se apasa o asistenta cu mana si impingea odata cu mine .a venit un doctora controlat, si a zis ca cc capului ii mare chiar daca aveam dilatatie 10,si m-a dus sa fac cezariana la urgenta.sotul meu a inceput sa planga si fugea ca un disperat de la o usa la alta cand auzea cate un tipat de copil.in sfarsit s-a nascut alessandra de 4250 g.sotul meu fumeaza,dupa ce a vazut-o pe alessandra ca e bine a iesit afara si a fumat 3 tigari cunsecutiv.

o sa incerc sa va povestesc asa m ai pe scurt..M-am maritat la 19 ani..Am luat anticonceptionale dar anul trecut cand am facut pauza de 2 luni am ramas si cum sunt contra la avorturi desi toata lumea imi spunea ca sunt prea mica(in afara de sot si parintiii mei)am pastrat sarcina.Am facut primul control in romania mi-a zis ca e totul ok si al 2-lea la 12 sapt tot in tara.Noroc ca eram pe pat cand mi-a zis ca-s gemeni...M-am speriat..21 de ani,primii copii,gemeni si singura prin lume..
Ma rog sarcina am dus-o bine,cu greturi tensiune,tot tacamul dar nu m-am plans..Cel mai frica imi era de nastere..sa nu nasc normal..am facut vizita la vreo 5 doctori din spitalul unde urma sa nasc si nici unul nu mi-a programat cezariana.:(Eram asa speriata mai ales ca doctorul care imi urmarise sarcina de la inceput mi-a zis ca ar fi normala cezariana la gemeni(el era dintr-o clinica pt straini si nu facea nasteri).Ma rog am fost internat la 35 de sapt cu hiper tensiune dar mi-au dat tratament si dupa 3 zile m-au lasat acasa.Pe 8 martie a ajuns mama din ro ca sa stea cu mine o perioada.cum a venit a 2 zi mi-a facut sa pap tot ce vroiam eu si spre seara am inceput sa ma alarmez ca desi mancasem dulciuri l-a greu una din fete nu o simteam.Am ast pana dimineata si nimik.Pe 10 martie am mers la urgente aveam tensiune 180 cu 140 nu stiu cum se ia in romania aici era ffff ridicata.mi-au facut monitoraj amandoua erau bine mi-au dat o pastila,niste picaturi si un pat...
sa ma instalez ca e mai bine sa ma supravegheze..aveam 38 de sapt. seara m-au bagat iar la monitoraj aveam contractii numai intre 90 si 100.dar pe mine ma durea un pic burta si-mi era tare frica sa nu nasc normal

o femeie care facea monitorajul in fata mea se stramba de zor si avea max de contractii la 60.A venit asistenta s-a uitat la mine,a pus din nou aparatul,a mai chemat o colega,au chemat un doctor...intre timp eu coborasem si vb cu niste asistente practicante tinere pe care le stiam de data trecuta.A venit doctoru si intreba de pacienta cu gemeni care naste acum. mai era vreouna cu gemeni ca doar nu nasteam eu...
m-a luat o asistenta mi-a facut control si a zis gata la urgenta ca scap copii pe jos:))
Dar nu pe mine nu ma durea asa... tare ..cum auzisem..doar ca tensiunea nu dadea inapoi deloc..Asa ca (bucuria mea) s-a decis cezariana hm... eu credeam ca-i k la apendicita.
19.23 au scoso pe noemi un minut dupa a urmat arianna,mi le-au dat sa le pup si le-au luat.Cantareau 2700 si 2800 deci nu au stat deloc in incubator.m-au felicitat si doctorii. Dupa aia mai nasol cat au mai scotocit pe acolo ca simteam si nu mai aveam rabdare..apoi am stat le reanimare pana la 12 noaptea cu mama si sotu meu(aici in italia e fain ca i-a lasat)apoi m-au dus in salon si abia dimineata mi-au adus fetele...dar nu puteam sa ma ridic sa le i-au pe rand in brate sa le vad bine...mi le-a pus o asistenta pe piept si dupa 15 in le-a luat inapoi ca nu ma descurcam nu eram buna de nik.Abia la 10 le-a adus din nou si venise si sotul meau si m-a ajutat sa le tin mai bine sa e imbratisez pe rand ce minuni. da si erau chiar ale mele..